Osânda fățărniciei și darul văduvei sărace
Tâlcuire la Marcu 12, 38-44: Hristos mustră fățărnicia cărturarilor și arată puterea jertfei văduvei sărace. Cum cântărește Dumnezeu milostenia și rugăciunea.
Zis-a DOMNUL: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe, Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe, Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă. Şi şezând în preajma cutiei darurilor, IISUS privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.
Două tablouri puse unul lângă altul
Evanghelia de azi ne arată două chipuri:
-
Cărturarul fățarnic: caută slavă, locuri de cinste, reverențe, aparență de evlavie. Se roagă „îndelung” nu din dor după Dumnezeu, ci „de ochii lumii”. Și, mai grav, își hrănește mândria și confortul din necazul altora: „secătuiesc casele văduvelor”.
-
Văduva săracă: nu caută priviri, nu caută loc întâi, nu caută să fie lăudată. Vine tăcută și pune în cutia darurilor doi bani, adică aproape nimic după măsura lumii, dar totul după măsura inimii.
Domnul nu spune doar o întâmplare frumoasă. El pune o oglindă în fața noastră: în ce fel de om mă transform eu în viața de zi cu zi?
„Păziți-vă…” – porunca de a ne feri de duhul mândriei religioase
Când HRISTOS zice: „Păziți-vă de cărturari”, nu e o simplă critică la adresa unui grup. Este un avertisment împotriva unui duh care poate intra în oricine:
-
să facem binele ca să fim văzuți;
-
să ne placă titlurile, locurile de cinste, laudele;
-
să vorbim despre DUMNEZEU, dar să nu ne lăsăm schimbați de DUMNEZEU;
-
să avem „formă” de evlavie, dar să ne lipsească mila, smerenia, adevărul.
Fățărnicia e primejdioasă pentru că îmbracă păcatul în haine religioase. Omul pare evlavios, dar inima lui rămâne închisă, rece, preocupată de imagine.
Cutia darurilor: DUMNEZEU cântărește altfel decât oamenii
„Șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea…” – această propoziție e cutremurătoare. Înseamnă că Domnul vede nu doar cât dăm, ci cum dăm și din ce dăm.
-
Bogații dau „mult”, dar din prisos.
-
Văduva dă „puțin”, dar din sărăcie, adică din lipsă, din inimă, din credință.
Și DOMNUL răstoarnă criteriul lumii: „a aruncat mai mult decât toți”.
Aici este taina: în Împărăția lui Dumnezeu, valoarea darului nu se măsoară în sumă, ci în jertfă.
Ce a pus văduva, de fapt, în cutie?
Nu doar doi bani.
A pus:
-
încrederea ei în Dumnezeu (că nu va fi părăsită);
-
iubirea (care nu calculează rece);
-
smerenia (nu caută aplauze);
-
toată avuția sa – adică însăși siguranța ei.
Văduva nu a făcut un gest de spectacol, ci un gest de predare: „Doamne, eu nu mă sprijin pe bani, mă sprijin pe Tine.”
Evanghelia aceasta ne învață că Dumnezeu nu caută daruri mari, ci inimi adevărate. Și ne mai spune ceva: că omul poate să fie „religios” în afară, dar departe de Dumnezeu înăuntru, iar altul poate să fie sărac și nevăzut, dar foarte bogat în credință.
Să cerem Domnului să ne izbăvească de fățărnicie și să ne dăruiască inima văduvei: simplă, curată, jertfelnică, încrezătoare.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, păzește-mă de mândrie și de fățărnicie. Învață-mă să fac binele în taină, să mă rog cu inimă curată și să dau cu dragoste, după putere. Dă-mi credința văduvei sărace și fă din viața mea o jertfă plăcută Ție. Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu