Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor
(Tâlcuire la Marcu 12, 18–27 – despre Înviere și puterea lui Dumnezeu)
„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” – mărturia Învierii, nădejde pentru suflet și luminare a credinței. Marcu 12, 18-27 explicat: de ce rătăcim când nu cunoaștem Scripturile și puterea lui Dumnezeu. Cuvânt de folos despre Înviere și viața veșnică.
Textul Evangheliei (Marcu 12, 18–27)
În vremea aceea a venit la Iisus, saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş. Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: « Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov »? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi.
Cine erau saducheii și de ce Îl ispiteau pe DOMNUL
Saducheii erau un grup religios influent care nu primea învățătura despre înviere. Ei vin la HRISTOS nu ca să învețe, ci ca să-L prindă în cuvânt. De aceea construiesc un „caz” aparent logic, bazat pe o rânduială veche din Legea lui Moise: dacă un bărbat murea fără copii, fratele lui lua văduva pentru a ridica urmaș fratelui (rânduială menită să păstreze numele și moștenirea).
Întrebarea lor însă este vicleană: „La înviere, a cui va fi femeia?”
Ei presupun că viața viitoare va funcționa identic cu viața de aici, ca și cum veșnicia ar fi doar o repetare a pământului.
Rădăcina rătăcirii: necunoașterea Scripturilor și a puterii lui DUMNEZEU
DOMNUL nu intră în jocul lor și nu discută „tehnic” cazul. El lovește direct în miez:
Rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui DUMNEZEU.
Aici este o lecție pentru orice vreme: când omul Îl măsoară pe DUMNEZEU cu mintea lui, ajunge să micșoreze taina și să creadă că cele dumnezeiești sunt imposibile doar pentru că nu le poate cuprinde.
-
„Nu știind Scripturile” – adică le citesc, dar nu le înțeleg duhul; aleg doar ce le convine.
-
„Nici puterea lui Dumnezeu” – adică nu cred că DUMNEZEU poate ridica, schimba, transfigura, înnoi.
Îndoiala lor nu e doar intelectuală. E o îngustare a inimii: dacă DUMNEZEU este redus la ceea ce văd ochii, atunci învierea pare „neverosimilă”.
Cum va fi viața la înviere: nu copie, ci împlinire
HRISTOS spune limpede:
Când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.
Asta nu înseamnă că omul își pierde identitatea sau că dragostea dispare. Înseamnă că relațiile omenești nu mai sunt ținute de legile biologice și de nevoia de urmași. Căsătoria este sfântă aici, în această viață, ca taină a iubirii, a jertfei și a nașterii de prunci. Dar în veșnicie, unde „nu mai este moarte”, nu mai e nevoie de rânduiala care înfruntă moartea prin naștere.
În Împărăția lui Dumnezeu, dragostea nu se micșorează, ci se curățește de egoism, posesivitate și frică. Nu se desființează iubirea, ci se desființează moartea.
Dovada din rugul aprins: „Eu sunt DUMNEZEUL lui Avraam…”
Apoi DOMNUL aduce argumentul decisiv chiar din „cartea lui Moise”, pe care saducheii o respectau:
Eu sunt DUMNEZEUL lui Avraam și DUMNEZEUL lui Isaac și DUMNEZEUL lui Iacov.”
Observați: DUMNEZEU nu spune „am fost”, ci „Eu sunt”.
De aici concluzia:
DUMNEZEU nu este DUMNEZEUL celor morți, ci al celor vii.”
Pentru noi, Avraam, Isaac și Iacov par „trecuți”. Pentru DUMNEZEU, care este Viața însăși, ei sunt vii.
Moartea nu este o dispariție, ci o despărțire vremelnică a sufletului de trup, până la învierea cea de obște, când omul va fi iarăși întreg.
Ce ne spune această Evanghelie, practic, astăzi
- Să nu facem din credință o dispută rece
Saducheii caută „șah mat” logic. Dar HRISTOS caută mântuirea.
Când credința devine doar polemică, se pierde dulceața ei: pocăința, rugăciunea, nădejdea.
- Să nu gândim veșnicia cu măsuri pământești
Uneori ne întrebăm: „Cum va fi dincolo? Cum îl voi recunoaște? Ce se întâmplă cu legăturile?”
E îngăduit să întrebăm cu smerenie, dar să nu cerem ca Împărăția să fie desenată după tiparele lumii.
Veșnicia nu e o lume mai lungă, ci o lume mai adâncă.
- Să ne întărim credința în Înviere
Dacă DUMNEZEU este „DUMNEZEUL celor vii”, atunci:
Învierea nu e o idee frumoasă, ci temelia creștinului: Hristos a înviat și ne cheamă la viață.
Domnul le spune: „Mult rătăciți.” Nu ca să-i umilească, ci ca să-i trezească. Când omul nu mai vede puterea lui Dumnezeu, își pierde curajul. Când o vede, atunci chiar și moartea devine o trecere.
Să cerem așadar de la Dumnezeu nu doar cunoaștere de carte, ci cunoaștere vie: Scriptura în inimă, nu doar pe buze; puterea lui Dumnezeu în viață, nu doar în teorii.
Rugăciune de final
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai descoperit adevărul Învierii și ai arătat că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, întărește-ne credința și alungă îndoiala din inimile noastre. Ajută-ne să înțelegem Scripturile cu minte luminată și să nu micșorăm puterea Ta după măsura neputinței noastre. Dă-ne nădejde curată, pace în fața morții și dor după viața veșnică. Pomenește, Doamne, pe cei adormiți ai noștri și ne învrednicește să ne întâlnim cu ei în lumina Împărăției Tale. Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu