400 de ani sub ocrotirea Bisericii Sfântul Ilie din Câmpulung – istorie, credință și programul anului jubiliar 2026

Biserica Sfântul Ilie Câmpulung Muscel: 400 de ani de rugăciune (1626–2026) și programul manifestărilor

Descoperă istoria Bisericii „Sfântul Ilie” din Câmpulung Muscel, ctitorită în 1626, și semnificația celor 400 de ani de rugăciune. Vezi programul manifestărilor jubiliare din 2026.

400 de ani de rugăciune

Anul acesta, cu mila lui Dumnezeu, obștea câmpulungeană se învrednicește a trăi un ceas de aleasă binecuvântare, cum puține neamuri și puține rânduri de oameni apucă a-l vedea: s-au împlinit patru sute de ani de la ctitorirea Bisericii Sfântului Prooroc Ilie.

Și nu se cuvine a socoti aceasta numai ca pe o numărătoare de ani ori ca pe o laudă a zidurilor îmbătrânite; căci nu pietrele țin Biserica, ci rugăciunea, lacrima, pocăința, nădejdea și mulțumirea ce s-au înălțat aici vreme de patru veacuri. Aici, sub acoperământul sfânt, s-au botezat prunci, s-au cununat tineri, s-au împăcat vrăjmași, s-au întărit cei slabi, s-au liniștit cei tulburați și s-au petrecut cu lumânare aprinsă cei plecați la Domnul. Aici cerul atinge pământul, iar pământul își ridică fruntea spre cer.

Biserica Sfântului Ilie a fost și rămâne, pentru mulți, “casa părintească” a sufletului: loc de întoarcere, loc de pace, loc de legământ.

---

Despre așezarea parohiei și numele ei

Biserica Sfântul Prooroc Ilie din Câmpulung

Parohia se află în partea central–vestică a municipiului Câmpulung Muscel, întâia capitală a Țării Românești. Numele parohiei și al bisericii s-a luat de la vestitul târg de Sfântul Ilie, ce se ținea odinioară în preajma sfântului locaș, spre răsărit și miazănoapte, pe locul unde astăzi este piața cea mare.

Târgul, venit din culoarul Rucăr–Bran, de sub muntele Sfântului Ilie, s-a ținut aici din veacul al XV-lea până în 1647, când voievodul Matei Basarab l-a mutat lângă Mănăstirea Negru Vodă. Iar Biserica Sfântului Ilie era, pe atunci, biserica negustorilor, așa precum Șubești era a subarilor, Sfântul Gheorghe a olarilor, iar Scheii a dogarilor. În felul acesta, lăcașul nu era doar loc de rugăciune, ci și stâlp de rânduială pentru viața cetății.

---

Începuturile: biserica de lemn și ctitorirea din 1626

Cercetările arheologice au arătat că pe acest loc a fost mai întâi o biserică de lemn, de pe la sfârșitul veacului al XV-lea (în jurul anului 1480). Iar pe locul aceleia s-a ridicat biserica de astăzi în anul 1626, în vremea domniei lui Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea.

Ctitorirea s-a făcut de către jupan Ghinea Mustațilii, cu sprijinul preotului Ene, precum mărturisea pisania bisericii, transcrisă mai târziu într-un document păstrat la Arhive. Piatra cu pisania s-a pierdut în negura vremii, fiind, după toate semnele, folosită cândva ca lespede la paroseală.

Cu toate că în unele catagrafii biserica apare numai cu hramul Sfântului Ilie, într-o catagrafie din anul 1832 este arătată cu hramurile Sfânta Treime și Sfântul Prooroc Ilie, semn că pomenirea hramurilor a avut, în timp, schimbări ori uitări.

---

Reparații și daruri, din veac în veac

(1626–2026) pocăința, nădejdea și mulțumirea vreme de patru veacuri

Biserica a fost îngrijită și întărită de-a lungul vremii prin reparații și danii:

↪    în 1712 și în 1771, iar în anul 1771 preotul Hrizea și fratele său, preotul Nicolae, au dăruit bisericii și un clopot;

↪    în 1890–1891, preotul Petre Chirculescu a făcut noi reparații;

↪    între 1929–1930, s-au făcut lucrări la interior și exterior, din inițiativa preotului Bucur Strafalogea;

↪    în anii 1969–1971 și 1982–1983, precum și în 2011–2012, s-au săvârșit alte reparații, ca locașul să rămână întreg și bine rânduit pentru slujbă.

Așa se vede cum, precum trupul are trebuință de îngrijire, tot astfel și casa Domnului se cere păzită cu dragoste, căci nu-i zid oarecare, ci loc sfințit de rugăciune.

---

Chipul bisericii: plan, zidire și frumusețe

Biserica este zidită în plan trilobat, cu abside poligonale la exterior și semisferice la interior. Are pridvor închis pe latura de apus, iar pe latura de miazăzi a pronaosului se află tindă, adăugiri ce par a fi venite mai târziu.

Pronaosul este acoperit cu boltă cilindrică; iar turla-clopotniță, în chip pătrat, are scara în spirală într-un turnuleț alipit zidului de miazănoapte. Turla de deasupra naosului se deschide în interior în formă octogonală și se sprijină pe masive zidiri.

Catapeteasma este din zid de cărămidă, având zugrăvite registrele de icoane; iar deasupra ei se află icoana Răstignirii, împreună cu însemnări decorative. 

Biserica are trei intrări; iar la ușa cea mare din apus se coboară pe trepte de piatră, căci biserica este mai jos decât nivelul terenului.

Lumina pătrunde prin ferestrele turlei Pantocrator și prin ferestrele din trupul bisericii, iar la exterior sunt podoabe de ceramică smălțuită, “butoni” colorați, ce dau frumusețe zidurilor.

---

Pictura: straturi de vreme și mărturie

Din cercetări s-a arătat că înăuntru sunt trei straturi de pictură. Întâiul, în frescă, este cel inițial, ascuns sub tencuială. Al doilea, tot în frescă, păstrează urme în pronaos (Judecata de obște și Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul), fiind mai vechi de 1790. Pictura de astăzi, în ulei, este lucrată în anul 1890 de pictorul Belizarie Paraschivescu din Domnești-Muscel, în chip neobizantin, cu sfinți aproape în mărime firească.

---

Șirul slujitorilor: preoți care au ținut candela aprinsă

Pr. Andrei Postu

Dintre preoții care au slujit aici se pomenesc: preotul Ene (cel dintâi), preotul Hrizea (1759), preotul Dimitrie Roșanu (1840–1879), preotul Petre Chirculescu (1885–1909), preotul Constantin Stănciulescu – Văraru (1909–1920), preotul Bucur Strafalogea (1920–1966), preotul Ioan Dobrescu (1967–1993), preotul Gheorghe Scarlat (1993–2024) și preotul Andrei Postu (2025–prezent).Fiecare, după darul său, a păzit rânduiala slujbei și a ținut comunitatea în legătura credinței, ca nu cumva să se stingă candela.

---

Cimitirul din curte și pomenirea celor adormiți

În curtea bisericii a fost odinioară cimitir. Astăzi se află aici mormintele unor slujitori ai altarului: preotul Nicolae Chirca, preotul Gheorghe Dudu și preotul Ioan Dobrescu. Prezența lor, chiar în curtea bisericii, este ca o tainică aducere-aminte că slujirea nu se sfârșește în cuvinte, ci se pecetluiește în viață și în jertfă.

---

Chipul de astăzi al parohiei

Biserica, pusă sub ocrotirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, este mai mult decât zid; este locul unde rugăciunea urcă precum focul de pe Carmel. A adunat generații la Botez, la Cununie, la rugăciune și la despărțirea de cei dragi. A fost martoră lacrimilor și bucuriilor, încercărilor și biruințelor.

În vremea de acum, parohia se îngrijește și de fapta milosteniei: ajutorarea celor nevoiași, implicarea în cantina săracilor (din anul 2005), precum și cateheze pentru tineri, mai ales vinerea, după Vecernie.

---

Anul jubiliar 2026: „400 de ani de rugăciune”

Anul 2026 este pentru parohie un prag mare și luminat: se împlinesc 400 de ani de la ctitorirea bisericii. Privim în urmă cu recunoștință către cei ce au ridicat acest locaș și ne străduim să ducem mai departe credința vie, redescoperind frumusețea rugăciunii și a comuniunii. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, și cu osteneala credincioșilor, se caută a se marca după cuviință acest an.

Programul manifestărilor „400 de ani de rugăciune”

↪    1 martie – Duminica Ortodoxiei: Expoziție de icoane
În ziua biruinței dreptei credințe și a cinstirii sfintelor icoane, se va așeza spre vedere o expoziție de icoane lucrate de copii, sub îndrumarea doamnei profesor Adelina Mihaela Vorovenci, spre mărturie că frumusețea credinței se dă mai departe.

↪    15 martie – Duminica Sfintei Cruci: Cântări din Postul Mare
Vor răsuna cântări de pocăință și de întărire, imne ale Triodului, chemând sufletele la smerenie și la purtarea Crucii.

↪    19 aprilie – Duminica Tomei: Pricesne de Paști
În lumina Învierii, pricesne pascale vor vesti bucuria biruinței vieții asupra morții.

↪    21 mai – Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor): Cântece patriotice
Se va aduce omagiu eroilor neamului, celor ce și-au pus viața pentru credință și patrie, întărind legătura dintre credință și identitate.

↪    20 iulie – Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul: HRAMUL BISERICII
Ziua cea mare a anului, când se va arăta în chip deosebit frumusețea duhovnicească și istorică a locașului. Se vor expune icoane și tablouri cu tematică religioasă, precum și portrete ale unor preoți câmpulungeni, lucrări realizate de Pr. Andrei Postu și de cântărețul bisericii, Adrian Țurlea; acestea vor fi vândute în scop caritabil. Vor fi și cântări, și momente ce vor sublinia legătura dintre Biserică și tradiția românească.

Se pregătește, de asemenea, un material documentar despre istoria și rolul duhovnicesc al sfântului locaș, iar la final o lucrare aniversară cu date istorice, mărturii și imagini, spre amintire trainică.

În cursul anului se va săvârși și o slujbă arhierească, la vremea rânduită, de îndată ce data va fi cunoscută.

---

BISERICA SF. ILIE - 400 DE ANI DE HAR, RUGĂCIUNE ȘI MĂRTURISIRE

Evenimentele merge și mai departe

Pomenirea celor patru veacuri nu este numai întoarcere cu ochii la trecut, ci și făgăduință pentru viitor. Căci Biserica nu trăiește din amintiri, ci din inimile care se aprind astăzi. Dacă înaintașii au zidit cu piatră și cu jertfă, nouă ne revine să zidim cu credință, cu rânduială, cu milostenie și cu rugăciune curată.

Să păzim, dar, această moștenire ca pe un odor:
↪    să nu slăbim în rugăciune,
↪    să nu sărăcim în dragoste,
↪   să nu ne rușinăm de credință, ci să rămânem sub ocrotirea aripii acestui sfânt locaș, până la ceasul când Domnul ne va chema pe fiecare.

Sfântule Prooroc Ilie, ocrotește și întărește Biserica ta și poporul acesta!
Amin.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇