Cum se face corect semnul Sfintei Cruci și ce rostim când îl facem

✠ Cum se face semnul Sfintei Cruci și ce zicem când îl facem – Învățătură ortodoxă

Află cum se face corect semnul Sfintei Cruci, ce rostim când îl facem și care este înțelesul duhovnicesc al acestui gest străvechi din tradiția ortodoxă.

Prea cucernici frați și surori întru Domnul,

Semnul Sfintei Cruci este pecetea credinței noastre, arma creștinului, mărturisirea cea văzută a credinței în Preasfânta Treime și în Jertfa cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Prin el ne arătăm fii ai Bisericii și următori ai Sfinților Apostoli, care dintru început s-au însemnat cu acest semn preasfânt.

✠ Rânduiala facerii semnului Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci se face cu dreapta mână, astfel:

Îndoim înlăuntru și lipim de podul palmei degetul mic și pe cel inelar, iar vârfurile degetelor gros, arătător și mijlociu le împreunăm laolaltă, arătând prin aceasta credința în Sfânta Treime — Tatăl, Fiul și Sfântul Duh — de o ființă și nedespărțită.

Cu aceste trei degete împreunate ( FOTO sus ⤴ ) ne însemnăm:

↪   mai întâi pe frunte,
↪   apoi pe abdomen,
↪   după aceea pe umărul drept,
↪   și pe umărul stâng.

Cele două degete strânse în palmă închipuie cele două firi ale Mântuitorului — dumnezeiască și omenească — unite într-o singură Persoană.

✠ Ce rostim când facem semnul Crucii

Orice rugăciune se începe cu această sfântă chemare:

„ În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. ”

Și ne însemnăm astfel:

↪   La cuvintele: „În numele Tatălui…” — ne atingem fruntea;
↪   La: „Și al Fiului” — ne însemnăm pe abdomen;
↪   La: „Și al Sfântului Duh” — atingem umărul drept și apoi pe cel stâng;
↪   Iar la sfârșit rostim cu evlavie: „Amin.”

Aceasta este mărturisirea credinței noastre în Dumnezeul Cel Unul în Treime și Treime în Unime.

✠ Vechimea și puterea acestui semn

Însemnarea cu semnul Crucii este deprindere străveche, din vremea Sfinților Apostoli. Creștinii dintru început s-au pecetluit cu ea la orice început și sfârșit de lucru.

Tertulian, scriitor bisericesc din vechime († 240), mărturisea:

„ La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul Sfintei Cruci. ”

Ne însemnăm când începem rugăciunea, când o sfârșim, când trecem pe lângă biserică ori troiță, când pornim la drum, când ne așezăm la masă, când ne culcăm și când ne sculăm. Crucea este pavăză împotriva vrăjmașului și izvor de binecuvântare.

✠ Cugetare și luare-aminte

Când facem semnul Sfintei Cruci, să nu-l facem în grabă, nici cu nepăsare. Să cugetăm la mărirea Celui Preaînalt, în numele Căruia ne însemnăm.

Crucea făcută fără atenție este doar mișcare a mâinii;
Crucea făcută cu credință este rugăciune și mărturisire.

După chipul în care ne însemnăm, cunosc oamenii ce loc are Dumnezeu în inima noastră.

Drept aceea, să ne însemnăm cu frică de Dumnezeu, cu dragoste și cu nădejde, știind că prin Sfânta Cruce ni s-a deschis poarta mântuirii.

✠ Amin.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇