↪ (Textul Sfântei Evanghelii de la Luca 21, 8-9; 25-27; 33-36) ⤵„ Zis-a DOMNUL: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste, căci ca o cursă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului. ‟
🕀🕀🕀
Zis-a Domnul: „Vedeţi să nu fiţi amăgiţi… Nu mergeţi după ei… să nu vă înspăimântaţi… Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă…”
Iubiţi creştini,
În cuvintele acestea, Domnul nostru Iisus Hristos ne pune înainte trei străji duhovniceşti, ca să nu ne rătăcim în vreme de tulburare. Căci nu puţine sunt glasurile lumii, nu puţine ispitele, şi nu puţine vicleşugurile care se îmbracă în chip de „adevăr” şi „lumină”. Iar Domnul, ca un Păstor bun, ne arată calea: să nu ne amăgim, să nu ne înfricoşăm, să priveghem.
„Vedeţi să nu fiţi amăgiţi” – ispitele înşelării
Zice Domnul:
„ Mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei. ”
Aici se arată rana veche a omului: înşelarea. Când omul îşi pierde temelia cea dreaptă, începe a alerga după semne, după vorbe tari, după făgăduinţe grăbite. Şi vine vrăjmaşul cu chip de „evlavie”, ori vine omul mândru cu cuvânt de stăpânire, şi mulţi se iau după el.
📖 : ⤵
↪ Hristos nu Se contrazice pe Sine. Cuvântul Lui rămâne întreg, curat, fără tulburare.
↪ Biserica nu trăieşte din senzaţional, ci din Adevăr, din Taine, din pocăinţă şi din iubire.
↪ Cine strigă „eu sunt” şi cere urmare oarbă, acela îşi caută slavă;
➡ iar HRISTOS ne cheamă la smerenie şi la luminare a minţii.
De aceea, creştinul să se ţină de: Evanghelie, rânduiala Bisericii, spovedanie, împărtăşire, sfat bun; şi să nu-şi facă viaţa după zvonuri şi spaime.
„Când veţi auzi de războaie… să nu vă înspăimântaţi” – răbdarea în tulburări
Domnul zice:
„ Când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. ”
Nu ne spune Domnul acestea ca să ne arunce în deznădejde, ci ca să ne scoată din frica ce paralizează sufletul. Căci frica fără Dumnezeu face omul fie să fugă, fie să muşte, fie să înnebunească în cugetările sale. Dar frica unită cu credinţa se preface în trezvie.
Aşadar, când lumea se clatină, să nu ne pierdem minţile, nici să ne răcim iubirea, nici să ne facem judecători ai tuturor. Mai bine să zicem în inimă:
„Doamne, întăreşte-mă să rămân om al păcii, în vreme de război.”
„Vor fi semne… şi Fiul Omului venind pe nori” – nădejdea în Judecata cea dreaptă
Zice Domnul despre semnele din făptură şi despre spaimă:
„ Puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă. ”
Aici nu e poveste, ci descoperire: că istoria nu se închide în întâmplare, ci se împlineşte în întâlnirea cu Hristos. Şi ceea ce pentru omul fără credinţă e numai groază, pentru creştin devine chemare la îndreptare.
Când se spune: „Fiul Omului vine cu slavă”, se arată că:
↪ nedreptatea nu va rămâne veşnic nepedepsită,
↪ lacrima nu va rămâne fără mângâiere,
↪ adevărul nu va fi îngropat,
căci Hristos vine ca Judecător, dar şi ca Mântuitor pentru cei ce s-au întors către El.
„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” – temelia neclintită
Omul se sprijină pe multe: pe sănătate, pe bani, pe relaţii, pe putere, pe planuri. Dar toate acestea sunt ca iarba câmpului: azi este, mâine se usucă. Domnul însă zice:
„ Cuvintele Mele nu vor trece. ”
Aici este mângâierea cea mare:
dacă ţii cuvântul lui Hristos, ai sprijin veşnic.
Nu te mai răstoarnă vântul vremurilor, nici zvonurile, nici fricile, căci ai în tine o ancoră: Evanghelia.
„Luaţi aminte… să nu se îngreuieze inimile” – lupta cu împrăştierea
 |
| Zis-a Domnul: să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii. |
Domnul arată şi o primejdie foarte apropiată: nu numai războaiele, nu numai spaimele, ci şi îngreunarea inimii:
„ Să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii. ”
Iată ispită fină: omul nu cade mereu în păcate „mari”, ci cade în împrăştiere, în griji, în plăcere fără măsură, în „nu am timp”, în „mai târziu”. Şi aşa, ziua Domnului vine „fără veste”, nu fiindcă Dumnezeu ar fi crud, ci fiindcă omul şi-a legat mintea de cele trecătoare.
📖 ne învaţă să facem rânduială simplă:
↪ măsură la masă, ca să fie mintea uşoară pentru rugăciune;
↪ tăierea grijii de prisos, căci grija fără rugăciune e o piatră pe piept;
↪ milostenie, care uşurează inima;
↪ spovedanie, care taie rădăcina obişnuinţei rele.
„Privegheaţi… rugându-vă” – cheia scăpării
Domnul încheie cu porunca mântuitoare:
„ Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi… şi să staţi înaintea Fiului Omului. ”
Privegherea nu înseamnă numai a nu dormi cu trupul, ci mai ales a nu dormi cu sufletul. Iar rugăciunea nu este vorbă în vânt, ci respiraţia inimii către Dumnezeu.
Cine se roagă, acela:
↪ nu se înghite de frică,
↪ nu se ia după minciună,
↪ nu-şi pierde nădejdea,
↪ şi, chiar dacă cade, se ridică iarăşi.
Să nu alergăm după „vremuri” şi „semne” ca după spectacol, ci să alergăm după pocăinţă. Să nu hrănim spaima, ci credinţa. Să nu ne îngreunăm inima, ci s-o uşurăm prin rugăciune şi milă.
Căci Domnul nu ne-a lăsat în întuneric, ci ne-a dat cuvânt lămurit:
„ Cuvintele Mele nu vor trece. ”
Rugăciune (pentru priveghere)
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, luminează-mi mintea ca să nu mă amăgesc, întăreşte-mi inima ca să nu mă înspăimânt, şi aprinde în mine dorul rugăciunii, ca să priveghez cu trezvie. Izbăveşte-mă de îngreunarea grijilor şi de robia plăcerilor, şi mă învredniceşte să stau înaintea Ta cu pocăinţă şi nădejde. Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu