Zilele de pomenire obștească ale celor adormiți
Află care sunt zilele de pomenire obștească a celor adormiți: sâmbăta de peste an și cele trei Sâmbete ale Moșilor (iarnă, vară, toamnă), cu sensul lor duhovnicesc.
În rânduiala cea de fiecare săptămână a Sfintei noastre Biserici, sâmbăta este zi hotărâtă spre pomenirea celor adormiți (afară de acele sâmbete în care Tipicul, după cuviință, așază altă rânduială). Precum fiecare duminică este aducere-aminte vie și prăznuire a Învierii Domnului, așa și fiecare sâmbătă se închipuiește a fi o urmărire a Sâmbetei celei Mari, când Mântuitorul Hristos a fost, după cuvântul Bisericii, „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul”.
Astfel, pomenirea morților nu este un obicei omenesc, ci o lucrare duhovnicească, izvorâtă din credința că viața nu se sfârșește la mormânt, și că sufletele celor adormiți stau înaintea lui Dumnezeu, așteptând ziua cea mare a Învierii de obște.
Cele trei sâmbete de pomenire generală din anul bisericesc
În cursul anului bisericesc sunt rânduite
trei sâmbete în care cei adormiți se pomenesc
cu mai multă solemnitate, în chip
obștesc, adică pentru toți cei „din veac” adormiți în dreapta credință.
Cea dintâi este Sâmbăta Moșilor de iarnă, care premerge Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți (ori a Lăsatului sec de carne). Atunci dumnezeieștii Părinți au așezat pomenirea tuturor celor adormiți „întru dreapta credință, în nădejdea învierii celei veșnice”.
Și cu bună socotință s-a rânduit această pomenire tocmai acum, fiindcă a doua zi se prăznuiește cea de-a Doua Venire a Domnului, când El va veni să judece lumea cu dreptate. De aceea, rugăciunea pentru cei adormiți devine icoană a marii adunări eshatologice, așezându-ne cu mintea înaintea Judecății și cerând, cu lacrimă lăuntrică, ca Domnul să dăruiască tuturor „răspuns bun la înfricoșătoarea Sa Judecată”.
2) Sâmbăta Moșilor de vară
A doua zi de pomenire generală este Sâmbăta Moșilor de vară, care premerge Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Această pomenire s-a așezat ca și cei adormiți să fie împreună cu noi, cei vii, în bucuria praznicului, cerând ca revărsarea darurilor Duhului Sfânt să fie spre mângâiere, luminare și odihnă și pentru cei mutați din lumea aceasta.
În Biserica Ortodoxă Română se păstrează și Sâmbăta Moșilor de toamnă, deși nu este consemnată pretutindeni în cărțile de slujbă ca o rânduială generală. De obicei ea se ține în prima sâmbătă a lunii noiembrie, ca o întărire a evlaviei poporului și o aducere-aminte că dragostea față de cei adormiți nu se răcește odată cu trecerea vremii.
De ce se numesc „sâmbetele Moșilor”
 |
Cum să menții o legătura vie cu cei adormiți |
Aceste sâmbete se numesc ale Moșilor, fiindcă prin cuvântul „moș” se înțeleg înaintașii unui neam. Și zicem adesea: „din moși-strămoși”, arătând vechime ce nu se mai măsoară în ani, ci în rânduială păstrată cu credință.
În acest nume se cuprinde, tainic, și adevărul că noi nu suntem singuri pe pământ, ci suntem legați de cei de dinainte, iar Biserica îi ține laolaltă pe toți: pe cei vii și pe cei adormiți, într-o singură familie duhovnicească.
Și alte zile de pomenire a celor adormiți
Pe lângă sâmbetele rânduite pentru cei adormiți, mai sunt și alte zile de pomenire pe care creștinii le cinstesc cu evlavie: pomeniri de obște locale, zile lăsate din bătrâni, precum și pomenirile personale, făcute pentru părinți, frați și rude, ori pentru cei ce au trecut fără lumânare, fără sprijin și fără mângâiere omenească.
Căci mila rugăciunii este comoară: ea nu se vede cu ochii trupului, dar se simte în adâncul inimii și se așază ca un dar înaintea lui Dumnezeu. Iar pomenirea celor adormiți este, de fapt, și o școală a sufletului nostru: ne aduce aminte de vremelnicia vieții, de datoria dragostei, și de nădejdea cea neclătinată că Domnul „nu este Dumnezeul morților, ci al viilor”.
📖 Să nu treacă aceste zile ca niște simple datini, ci să le trăim cu inimă trează:
↪ cu
pomelnic curat și nume scrise cu luare-aminte,
↪ cu
prezență la Sfânta Liturghie și la slujbele de pomenire,
↪ cu
milostenie făcută în taină,
↪ și cu
pace în cuget, iertând pe cei ce ne-au greșit, ca să ne fie și nouă iertare.
Căci rugăciunea pentru cei adormiți este mărturisire că iubirea nu piere, ci se mută din vorbă în mijlocire, din amintire în jertfă, din lacrimă în nădejde.
Rugăciune pentru cei adormiți
„ Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea. Iartă-le lor greșelile cele de voie și cele fără de voie și îi așază în ceata drepților. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților, dăruiește-le odihnă veșnică. Amin. ‟
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
RăspundețiȘtergere