Când omul Îl învinuiește pe Dumnezeu – o învățătură a Sfântului Paisie Aghioritul
În cuvintele sale pline de înțelepciune duhovnicească, Paisie Aghioritul a rostit o cugetare adâncă, care descoperă una dintre cele mai subtile lucrări ale vrăjmașului asupra sufletului omenesc:
„Diavolul nu înjură pe Dumnezeu, pe când omul o face. Diavolul aduce necazul prin care îl face pe om să înjure. În loc ca omul să înjure pe cel care-i aduce necazul, adică pe diavol, îl înjură pe Dumnezeu.”
Aceste cuvinte par simple, însă în ele se ascunde o mare taină a luptei duhovnicești.
Taina necazului și lucrarea ispitei
Viața omului pe pământ nu este lipsită de încercări. Necazurile vin uneori pe neașteptate: boala, pierderea, nedreptatea, tulburarea din familie sau greutățile vieții. În astfel de clipe, sufletul omului se clatină, iar mintea începe să caute vinovatul.
Și iată unde se ascunde înșelarea:
în loc să vadă lucrarea vrăjmașului, omul ajunge să cârtească împotriva lui Dumnezeu.
Diavolul nu are putere să-L rănească pe Dumnezeu. Dar poate face ceva mult mai dureros: să-l întoarcă pe om împotriva Ziditorului său.
El aduce necazul, seamănă tulburarea, aprinde mânia și deznădejdea, iar apoi omul, orbit de durere, rostește cuvinte de hulă sau de cârtire.
Astfel, vrăjmașul își împlinește scopul: îl desparte pe om de Dumnezeu prin propria lui reacție.
Greșeala omului în fața necazului
Când vine încercarea, omul ar trebui să se smerească și să spună:
„Doamne, miluiește-mă și întărește-mă!”
Dar adesea face contrariul. În loc să lupte împotriva ispitei, începe să cârtească:
– „De ce mi-a făcut Dumnezeu aceasta?”
– „De ce mi-a trimis Dumnezeu necazul?”
Și astfel, fără să-și dea seama, omul întoarce sabia cuvintelor sale împotriva lui Dumnezeu, iar nu împotriva celui ce l-a ispitit.
Aceasta este marele paradox:
diavolul nu hulește pe Dumnezeu, dar omul, împins de necaz, ajunge să o facă.
Răbdarea – biruința asupra vrăjmașului
Sfinții Părinți ne învață că necazul, primit cu răbdare, devine scară spre cer.
Când omul rabdă și spune din inimă:
„Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”,
atunci toată lucrarea diavolului se risipește.
Vrăjmașul aduce necazul ca să nască hulă, dar dacă omul răspunde cu smerenie și credință, atunci necazul se face cununa răbdării și izvor de har.
De aceea, creștinul nu trebuie să întrebe:
„De ce mi s-a întâmplat aceasta?”
Ci mai degrabă să spună:
„Doamne, ajută-mă să port această încercare.”
În lupta nevăzută a vieții, omul este chemat să fie treaz cu mintea și cu inima. Nu necazul este cel mai mare rău, ci cârtirea împotriva lui Dumnezeu.
De aceea, când vine încercarea, să ne aducem aminte de cuvântul Sfântului Paisie și să nu lăsăm ca vrăjmașul să ne fure pacea.
Căci acolo unde este răbdare, smerenie și nădejde în Dumnezeu, diavolul rămâne rușinat, iar sufletul se luminează.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu