David Tăbăcaru – copilul care dă viață cuvintelor prin harul primit de la Dumnezeu

David Tăbăcaru a dat viață cuvintelor – darul rostirii ca binecuvântare

David Tăbăcaru, elev de 10 ani din Strășeni, impresionează prin darul rostirii pline de emoție. Un cuvânt viu, lucrat cu har și smerenie, ca mărturie a frumuseții sufletului curat.

În vremurile noastre, când glasul omului se risipește adeseori în vorbe multe și fără rod, iată că Dumnezeu ridică uneori, dintre cei mici și curați la inimă, suflete tinere care știu să rostească cuvântul cu putere, cu simțire și cu lumină. Un astfel de copil este și David Tăbăcaru, elev de numai zece ani din Strășeni, Republica Moldova, care a mișcat inimile multora prin darul său de a da viață cuvintelor.

Darul cuvântului – sămânță pusă de Dumnezeu în inimă curată

Se spune din bătrâni că talentul adevărat nu este numai osteneala omului, ci și lucrarea tainică a harului. Așa s-a arătat și în viața acestui copil, al cărui dar a fost descoperit încă din anii grădiniței, când, la serbările școlare, glasul său a început să atingă inimile celor ce-l ascultau.

Nu toți copiii află atât de devreme chemarea lor. Dar când Dumnezeu pune în suflet o lumină, ea nu poate rămâne ascunsă. Crește, se întărește și se face mărturie pentru ceilalți.

David însuși mărturisește cu smerenie că nu știe de la cine a moștenit acest dar, însă crede că vine de la Dumnezeu. Și bine grăiește copilul, căci orice dar adevărat de sus se pogoară.

Scena – loc de slujire prin frumusețea rostirii

Pentru acest copil, scena nu este loc de mândrie, ci loc de împlinire. Acolo cuvântul prinde viață, iar emoția se face punte între inimile oamenilor.

Dorind să-și crească darul primit, David urmează cursurile unei școli de arte, unde își lucrează dicția, expresivitatea și puterea de a transmite simțire curată celor ce ascultă.

Nu este lucru mic ca, la o vârstă atât de fragedă, cineva să înțeleagă că talentul trebuie lucrat, nu ascuns. Căci darul neînmulțit se stinge, iar cel lucrat se face binecuvântare pentru mulți.

Rodul ostenelii și bucuria recunoașterii

Pe scena unei cunoscute competiții de talente, recitalul său a adus lacrimi în ochii spectatorilor și a fost răsplătit cu aplauze în picioare și patru voturi de „Da!” din partea juraților.

Această primire nu este numai laudă omenească, ci și semn că atunci când cuvântul este rostit cu inimă curată, el ajunge la inimă.

Și astfel se împlinește o taină veche: glasul copilului poate deveni uneori glas de mângâiere pentru o lume grăbită și tulburată.

Modele și visuri – pași spre lucrarea viitoare

Între cei care îl inspiră pe David se află actori cunoscuți ai scenei românești, precum Emilian Crețu și Florin Piersic.

Dar mai presus de orice model omenesc rămâne lucrarea harului, care, dacă este păzită cu smerenie și cu rugăciune, poate face dintr-un copil un mărturisitor al frumuseții cuvântului.

Cuvântul rostit cu inimă curată – o slujire

În lumea aceasta în care cuvântul este adesea folosit spre ceartă, spre judecată sau spre deșertăciune, este mare binecuvântare când vedem copii care îl folosesc spre luminare și zidire sufletească.

Poate că tocmai aceasta este lucrarea cea mai frumoasă a unui astfel de dar: nu numai a impresiona, ci a mișca inimile; nu numai a rosti, ci a transmite adevăr; nu numai a vorbi, ci a dărui.

Și dacă acest copil va păstra smerenia inimii și dragostea de frumos, atunci cuvântul său va putea deveni, cu vremea, nu doar artă, ci și slujire.

David Tăbăcaru a dat viață cuvintelor – darul rostirii ca binecuvântare

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇