Metoda „Spune-le!” – puterea cuvântului bun
Un articol duhovnicesc despre puterea cuvântului bun și importanța de a spune oamenilor aprecierea, dragostea și recunoștința. Cuvintele sincere pot vindeca suflete și pot aduce lumină în viața aproapelui.
În zilele noastre, lumea s-a umplut de glasuri care judecă, mustră și osândesc cu multă ușurință. Cuvântul aspru se rostește grabnic, iar vorba cea bună se păstrează adesea în taină, ca și cum ar fi un lucru rar, de spus doar în zile mari. Și totuși, omul are nevoie de un cuvânt de întărire precum pământul are nevoie de ploaie.
De aceea, o mică rânduială a inimii ar putea schimba multe: spune-le.
Ți s-a părut că ospătarul a fost cu adevărat amabil și atent?
Spune-i.
Ai văzut că soția ta strălucea astăzi prin frumusețe și bunătate?
Spune-i.
Munca cuiva ți-a adus bucurie sau te-a îndemnat la lucru mai bun?
Spune-i.
Căci lumea este plină de critici rostite cu glas tare și de aprecieri ținute în tăcere, ca într-o ladă închisă. Iar omul, chiar dacă pare puternic, poartă în suflet o foame adâncă după un cuvânt sincer.
Sfânta Scriptură ne învață: „Cuvântul bun veselește inima omului” (Pilde 12, 25). Un singur cuvânt rostit la vreme poate aduce lumină în sufletul celui obosit, poate ridica pe cel căzut și poate da curaj celui ce se îndoiește de sine.
Mulți oameni umblă prin viață întrebându-se în taină:
„Oare contez pentru cineva? Oare vede cineva osteneala mea?”
Și poate că tocmai cuvântul tău ar putea fi răspunsul pe care îl așteaptă.
Sfaturile părinților tăi ți-au fost de folos?
Spune-le.
Energia și bucuria cuiva îți luminează ziua?
Spune-i.
Soțul sau soția ta a făcut un gest plin de grijă?
Spune-i.
Nu lăsa cuvintele bune să rămână nerostite. Rostește complimentul, arată recunoștința, mărturisește dragostea. Căci oamenii poartă în inimă poveri pe care noi nu le vedem, iar cuvântul tău ar putea fi locul unde sufletul lor găsește odihnă.
Așa spunea și Sfântul Paisie Aghioritul, că dragostea adevărată înseamnă „a-l odihni pe celălalt în inima ta”. Iar uneori această odihnă vine printr-un cuvânt simplu, rostit cu sinceritate.
Suntem foarte grabnici când vine vorba să arătăm ce ne supără. Dar ce ne oprește să fim la fel de grabnici atunci când vedem ceva frumos?
Mai ales când este vorba despre oameni.
Mai ales despre cei pe care îi iubim.
Pentru că adevărul acesta rămâne: viața însăși este o ocazie binecuvântată, iar fiecare zi ne dă prilejul să aducem lumină în sufletul cuiva.
Așadar, dacă vezi lumina din cineva, nu o lăsa nerostită.
Nu presupune că știe deja.
Spune-i.
Căci poate chiar acel cuvânt îi va da puterea să meargă mai departe.
Părintele Ioan Bădiliță
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu