Ce este „A doua Înviere”, slujba din prima zi de Paști?
Află ce este „A doua Înviere”, slujba săvârșită în Duminica Paștilor la amiază. Semnificația citirii Evangheliei în 12 limbi și începutul Săptămânii Luminate în tradiția ortodoxă.
În rânduiala sfântă a Bisericii noastre dreptmăritoare, în ziua cea dintâi a Sfintelor Paști, către ceasurile amiezii, se săvârșește o slujbă de mare lumină și adâncă înțelesime duhovnicească, numită de credincioși „A doua Înviere” sau „Învierea cea mică”. Aceasta nu este o altă Înviere a Domnului, căci Hristos o singură dată a înviat din morți, ci este Vecernia zilei de Luni din Săptămâna Luminată, rânduită a fi săvârșită încă din Duminica Paștilor.
Această slujbă este, în chip tainic, o prelungire a bucuriei pascale și o adâncire a vestirii biruinței asupra morții.
De ce se numește „A doua Înviere”?
Denumirea aceasta nu arată o repetare a minunii celei negrăite a Învierii Domnului, ci arată o nouă arătare a luminii Învierii către lume, ca o revărsare a harului peste ucenici și peste toate neamurile pământului.
Ea ne aduce aminte de arătarea Mântuitorului către Apostoli, în seara zilei Învierii, când, intrând prin ușile încuiate, le-a zis:
„Pace vouă!”
Astfel, slujba aceasta este ca o pecetluire liturgică a întâlnirii Domnului Celui Înviat cu ucenicii Săi, dar și cu fiecare credincios ce stă în lumina Paștilor.
Simbolistica „Învierii celei mici”
Această Vecernie pascală arată că bucuria Învierii nu este o clipă trecătoare, ci o stare de luminare care se prelungește în viața Bisericii.
Se numește „Învierea mică” pentru că:
↪ amintește arătarea Domnului după Înviere;
↪ întărește credința ucenicilor și a credincioșilor;
↪ prelungește slava nopții pascale în ziua cea dintâi a săptămânii;
↪ deschide începutul Săptămânii Luminate, săptămână a bucuriei neînserate.
Prin această slujbă, Biserica arată că Învierea nu este doar un eveniment trecut, ci o lucrare vie, lucrătoare și mântuitoare în lume.
Citirea Sfintei Evanghelii în 12 limbi
Unul dintre cele mai mișcătoare momente ale acestei slujbe este citirea Sfintei Evanghelii în mai multe limbi, de obicei douăsprezece.
Această rânduială arată limpede că:
↪ Hristos a înviat pentru toate popoarele;
↪ Evanghelia este vestită întregii lumi;
↪ chemarea la viață veșnică este sobornicească și universală.
Această citire amintește și de predica apostolească de după Pogorârea Duhului Sfânt, când fiecare auzea cuvântul lui Dumnezeu în limba sa.
Astfel, Biserica vestește că Învierea nu aparține unui singur neam, ci întregii zidiri.
Rânduiala slujbei și trimiterea Apostolilor
Rânduiala „A doua Învieri” păstrează o solemnitate aparte: Evanghelia este purtată în mijlocul credincioșilor, se cântă stihirile Paștilor, iar bucuria nopții Învierii se revarsă din nou peste suflete.
Această slujbă ne aduce aminte de trimiterea Apostolilor la propovăduire, ca să vestească lumii:
„Hristos a înviat!”
Prin ei, lumina Învierii s-a răspândit până la marginile pământului.
De la moarte la viață – începutul Săptămânii Luminate
Nu întâmplător această slujbă stă la începutul Săptămânii Luminate, căci întreaga săptămână ce urmează Paștilor este o singură zi de praznic neîntrerupt.
Ușile împărătești rămân deschise, cântările sunt pascale, iar Biserica trăiește ca într-un răsărit neapus al vieții celei noi.
Este săptămâna în care moartea nu mai are stăpânire, iar omul este chemat să pășească:
↪ din întuneric la lumină,
↪ din frică la nădejde,
↪ din stricăciune la nestricăciune,
↪ din moarte la viață.
Hristos a înviat! Bucuria noastră cea neînserată!
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu