Minunea din Cana Galileii – începutul semnelor dumnezeiești ale lui Hristos și taina prefacerii inimii omului
Minunea din Cana Galileii arată puterea dumnezeiască a lui Hristos și mijlocirea Maicii Domnului. Înțelesul duhovnicesc al prefacerii apei în vin.
(Textul din Sfânta evanghelie după Ioan, Capitolul 2, 1-11)
În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileii și era mama lui lisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și Și-a arătat slava Sa; și ucenicii Săi au crezut în El.
Întru începutul propovăduirii Sale, Domnul nostru Iisus Hristos întru bucuria unei nunți din Cana Galileii, iată că, sfârșindu-se vinul, s-a ivit lipsă mare și rușine pentru gazde. Atunci Preacurata Maica Domnului, purtătoarea de grijă a tuturor celor aflați în nevoi, a mijlocit cu blândețe înaintea Fiului ei, zicând: „Nu mai au vin.”
Nu poruncește, nu stăruie cu glas tare, ci doar vestește lipsa. Aceasta este rugăciunea cea adevărată: smerită, scurtă și plină de credință.
Iar Domnul, deși răspunde: „Încă n-a venit ceasul Meu”, nu leapădă cererea Maicii Sale, ci o împlinește cu tainică milostivire. Căci unde mijlocește Maica, acolo nu întârzie harul.
Și zice ea slujitorilor cuvânt ce străbate veacurile și rămâne până astăzi temelia ascultării creștine:
„Faceți orice vă va spune.”
Acesta este cuvânt de viață pentru tot sufletul care caută minune: ascultarea naște prefacerea, iar credința deschide izvorul harului.
Domnul poruncește umplerea vaselor cu apă. Nimic neobișnuit, nimic arătat ca minune la început. Însă acolo unde omul împlinește ascultarea, Dumnezeu lucrează prefacerea. Apa se face vin, iar lipsa se preface în belșug.
Și nu orice vin, ci vin bun, păstrat până la urmă.
Aceasta ne arată că darurile lui Dumnezeu nu sunt slabe și trecătoare, ci desăvârșite și pline de dulceață duhovnicească. Harul Lui nu vine la începutul drumului ca o ușurare trecătoare, ci la vremea potrivită, ca o încununare a credinței.
Minunea din Cana Galileii nu este doar o prefacere a apei în vin, ci o chemare la prefacerea vieții noastre. Precum apa din vase s-a schimbat în vin ales, tot astfel și inima omului se poate preface din uscăciune în bucurie, din neputință în har, din teamă în credință.
Și aceasta este taina cea mare: Hristos intră acolo unde este chemat. Iar unde intră El, acolo lipsa se umple, rușinea se acoperă, iar bucuria se înnoiește.
De aceea, să chemăm și noi pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să prefacă apa neputințelor noastre în vinul bucuriei celei veșnice.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu