Cartea Tedeumului — Slujba de Mulțumire Ortodoxă & Imnul „Te Deum Laudamus” | Rugăciune Pentru Toți

Cartea Tedeumului — Glasul de Mulțumire al Bisericii Descoperă tâlcul duhovnicesc al Cărții Tedeumului, slujba de mulțumire a Bisericii Ortodoxe, rânduiala sa și imnul „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”, cu rol în rugăciuni de început de an, hramuri și momente de recunoștință. Cartea de Tedeum este una dintre sfintele cărți de slujbă ale Bisericii, cea ce adună în paginile sale glasul de mulțumire al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești. Întru mijlocul acestei cărți strălucește imnul cel mare și veșnic, care se grăiește cu cinste și evlavie: „Te Deum laudamus” — „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm” , imn al Sfintei Creștinătăți, în tradiție atribuit preasfinților ierarhi Ambrozie al Milanului și Augustin de Hipona . În cultul ortodox românesc, slujba de Tedeum este rânduită nu numai ca o rugăciune de mulțumire plină de evlavie, ci și ca o cerere smerită către Dumnezeu, Cel ce toate le dă cu larghețe și milă. Această slujbă se săvârșește la începutul anului, la sărbătorir...

Nașterea din apă și din Duh – convorbirii Mântuitorului cu Nicodim

Nașterea cea de sus – Taina intrării în Împărăția lui Dumnezeu

Ce înseamnă „nașterea din apă și din Duh”? Meditând la convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Nicodim despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

(Textul din Sfânta evanghelie după Ioan, Capitolul 1, 35-51)

În vremea aceea era un om dintre farisei, care se numea Nicodim și care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător; că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Duhul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim și I-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? Adevărat, adevărat zic ție, că noi ceea ce știm grăim și ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiți. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Nimeni nu s-a suit în Cer, decât Cel ce S-a coborât din Cer, Fiul Omului, Care este în Cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ce înseamnă „a te naște de sus”? Înțelesul duhovnicesc al dialogului dintre Iisus și Nicodim

În vremea propovăduirii Sale celei mântuitoare, Domnul nostru Iisus Hristos a primit noaptea cercetarea unui om ales între iudei, anume Nicodim, fariseu și învățător al Legii. Acesta nu a venit cu îndrăzneala celor ce ispitesc, nici cu răutatea celor ce judecă, ci cu smerită dorire de luminare, mărturisind: „Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător”.

Dar Domnul, Care vede inimile și cunoaște adâncurile sufletului omenesc, nu i-a răspuns numai cu cuvânt de laudă, ci i-a descoperit taina cea mai adâncă a mântuirii: nașterea cea de sus.

Această naștere nu este din trup, nici din voia omului, nici din înțelepciunea lumii acesteia, ci este din apă și din Duh, adică din Sfântul Botez, prin care omul se leapădă de omul cel vechi și se îmbracă în omul cel nou, cel zidit după chipul harului.

Nicodim, fiind încă legat de înțelegerea cea trupească, s-a mirat și a întrebat: „Cum poate omul să se nască, fiind bătrân?” Iar întrebarea lui nu este străină nici inimilor noastre, căci și noi adeseori căutăm cele duhovnicești cu mintea cea pământească.

Domnul însă lămurește: „Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este.” Prin aceasta ne arată că viața cea nouă nu se dobândește prin puterea firii omenești, ci prin lucrarea harului dumnezeiesc.

Asemenea vântului care suflă unde voiește și al cărui glas îl auzim fără a-i cunoaște începutul și sfârșitul, așa lucrează și Duhul Sfânt în sufletul celui credincios: nevăzut, dar adevărat; tainic, dar lucrător; smerit, dar puternic.

Mai apoi, Domnul ridică mintea lui Nicodim către o altă taină: înălțarea Fiului Omului, zicând: „După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului”. Prin aceasta vestește Crucea Sa cea mântuitoare, prin care se dăruiește viață veșnică tuturor celor ce cred.

Șarpele cel de aramă ridicat în pustie vindeca trupurile celor mușcați; însă Hristos, înălțat pe Cruce, vindecă sufletele celor răniți de păcat și dăruiește nemurirea celor ce se apropie de El cu credință.

Așadar, convorbirea Domnului cu Nicodim nu este numai o învățătură pentru un om din vechime, ci chemare pentru fiecare dintre noi: să lepădăm viața cea veche, să primim nașterea cea de sus și să umblăm în lumina Duhului Sfânt, ca să vedem Împărăția lui Dumnezeu.

Căci fără această naștere duhovnicească nimeni nu poate intra în viața cea veșnică.

❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii