Puținul omului și multul lui Dumnezeu
Un cuvânt duhovnicesc al Arhimandritului Emilianos Simonopetritul despre puterea rugăciunii scurte, dar statornice. Învață cum începutul mic poate aduce mare ajutor de la Dumnezeu în viața creștinului.
În vremurile noastre cele grăbite și tulburate, când mintea omului se risipește cu lesnire în multe griji și împrăștieri, glasul părinților duhovnicești răsună ca o chemare lină la simplitate și statornicie. Nu ni se cere mult, ci ni se cere inimă smerită și început bun.
Căci zice bătrânul stareț:
Poți să citești cinci minute pe zi? Atunci citește.
Poți să te rogi cinci minute pe zi? Atunci roagă-te.
Iar de nu poți cinci, roagă-te două minute.
Restul ține de Dumnezeu.
Acest cuvânt, deși scurt la rostire, este adânc la înțeles. El nu pune asupra sufletului povară grea, ci îi arată cărarea începutului. Dumnezeu nu caută la măsura timpului, ci la măsura inimii. Nu lungimea rugăciunii mântuiește, ci credincioșia cu care omul stă înaintea Lui.
De multe ori socotim că nu putem începe viața duhovnicească pentru că nu avem destulă putere, destulă liniște ori destulă vreme. Dar Părinții ne învață că începutul cel mic este mai plăcut Domnului decât amânarea cea mare. Două minute de rugăciune cu smerenie pot deschide cerurile mai mult decât multe ceasuri petrecute fără luare-aminte.
Viața creștinului nu este lipsită de încercări. Vor veni nedumeriri peste minte, tulburări peste inimă și greutăți peste pașii noștri. Adeseori ni se va părea că drumul credinței este anevoios și peste puterile noastre. Însă tocmai atunci trebuie să ne aducem aminte de acest cuvânt: fă ceea ce stă în puterea ta, iar restul îl va împlini Dumnezeu.
Domnul nu cere desăvârșire de la început, ci credincioșie în cele mici. El nu leapădă pe cel slab, nici nu părăsește pe cel ce încearcă. Când omul face un pas către Dumnezeu, Dumnezeu face o mie către om.
Așa a trăit și a învățat Arhimandritul Emilianos, marele stareț al Mănăstirii Simonopetra din Sfântul Munte Athos, care prin viața sa de rugăciune a aprins în multe suflete dorul după Dumnezeu. După ani de nevoință și povățuire duhovnicească, s-a retras la Mănăstirea Ormilia, unde și-a sfârșit alergarea pământească, mutându-se la Domnul în ziua de 9 mai 2019, lăsând Bisericii cuvinte vii și lucrătoare.
Să luăm dar aminte la acest sfat părintesc: să nu ne tulburăm pentru neputințele noastre, nici să nu ne împuținăm nădejdea. Să începem cu puțin, dar cu credință. Căci unde începe osteneala omului, acolo lucrează harul lui Dumnezeu.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu