Îndemn creștin la discernământ și apărarea familiei în vremea tulburărilor

Îndemn la discernământ și apărarea valorilor creștine

Un îndemn ortodox la discernământ, rugăciune și apărarea familiei creștine, cu respect față de om și mărturisirea adevărului. 

Sunt zile în care omul trebuie să fie mai atent la ce aude, la ce primește în minte și la ce lasă să-i intre în inimă. Nu orice glas care vorbește tare spune și adevărul. Nu orice lucru prezentat ca „firesc” este și bun pentru suflet.

De aceea, noi, creștinii ortodocși, suntem chemați să stăm treji. Nu cu ură. Nu cu vorbe grele. Nu cu dispreț față de oameni. Dar nici cu ochii închiși, ca și cum nu s-ar întâmpla nimic.

Biserica nu poate să tacă atunci când familia este împinsă, încetul cu încetul, la margine. Familia, așa cum a rânduit-o Dumnezeu, prin unirea dintre bărbat și femeie, nu este o modă, nici o înțelegere schimbătoare după vremuri. Este temelie de viață. Este locul în care se nasc copiii, se cresc suflete, se învață credința, rușinea bună, dragostea și răspunderea.

În contextul paradei Bucharest Pride, Patriarhia Română a îndemnat clerul și credincioșii la discernământ, la apărarea valorilor creștine și la mai multă rugăciune. Și bine a făcut. Pentru că nu orice lucru trebuie primit doar fiindcă lumea îl cere. Iar creștinul, dacă tace mereu, ajunge să nu mai știe nici el ce crede. Comunicat Patriarhia Română.

Totuși, trebuie spus limpede: nu avem voie să urâm pe nimeni. Orice om, oricât de rănit, oricât de rătăcit, oricât de departe ar fi de Dumnezeu, poartă în el chipul Ziditorului. Omul trebuie privit cu milă și cu rugăciune. Dar păcatul nu trebuie numit virtute, iar rătăcirea nu trebuie așezată ca model pentru copii și tineri.

Aici este greutatea vremii noastre: să iubești omul, dar să nu aplauzi orice alegere a lui. Să vorbești cu blândețe, dar să nu minți. Să fii pașnic, dar să nu devii nepăsător. Să nu lovești, dar nici să nu te ascunzi când adevărul este călcat în picioare.

Astăzi se vorbește mult despre libertate. Numai că libertatea, fără adevăr, se poate întoarce împotriva omului. Se vorbește mult despre drepturi, dar prea puțin despre răspundere, despre curăție, despre familie, despre copii, despre ce lăsăm în urma noastră.

Domnul nostru Iisus Hristos nu a zdrobit niciodată pe omul păcătos. L-a ridicat. L-a chemat. I-a spus: vino, schimbă-ți viața, întoarce-te, nu mai merge pe drumul care te pierde. Dar Domnul nu a binecuvântat păcatul. Nu l-a numit bine. Nu l-a făcut rânduială.

Așa trebuie să fie și cuvântul Bisericii: cu dragoste pentru om, dar cu adevăr. Cu milă, dar fără amestecarea lucrurilor. Cu rugăciune, dar și cu mărturisire.

Răspunsul nostru nu trebuie să fie batjocura. Nici strigătul urât. Nici vorba care rănește fără rost. Creștinul nu câștigă nimic dacă își pierde pacea și bunul-simț. Dar nici nu ajută pe nimeni dacă tace de frică.

Avem nevoie de rugăciune. Avem nevoie de post. Avem nevoie de părinți care să vorbească deschis cu fiii lor. Avem nevoie de preoți care să explice cu răbdare. Avem nevoie de familii care să trăiască frumos, nu doar să vorbească frumos despre credință.

Să fim atenți la ce se seamănă în mintea tinerilor. Copilul de astăzi aude multe, vede multe și nu are întotdeauna puterea să deosebească singur binele de rău. De aceea, părinții nu trebuie să lase educația sufletească numai pe seama internetului, a străzii sau a glasurilor care vin din lume.

Familia creștină trebuie să fie, pe cât se poate, o mică biserică. Nu în vorbe mari, ci în viața de zi cu zi: prin rugăciune, prin iertare, prin rușine curată, prin respect între soți, prin creșterea copiilor în credință și în bună-cuviință.

Să nu ne rușinăm de Evanghelie. Să nu ne rușinăm să spunem că familia este sfântă. Să nu ne rușinăm să spunem că trupul omului nu este o jucărie, ci templu al Duhului Sfânt. Și să nu ne rușinăm să mărturisim că omul nu se vindecă prin depărtarea de Dumnezeu, ci prin întoarcerea la El.

Iar dacă cineva ne întreabă de ce ne împotrivim acestor curente, să răspundem fără asprime: pentru că iubim adevărul, iubim familia, iubim copiii și dorim fiecărui om nu pieire, ci mântuire.

Să cerem Domnului să întărească familiile creștine, să păzească tinerii de înșelare, să dea părinților înțelepciune, preoților curaj și credincioșilor inimă trează.

Și, în toate tulburările vremii, să zicem cu nădejde:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, luminează mintea noastră, întărește casele noastre, păzește copiii noștri și nu ne lăsa să ne depărtăm de adevărul Tău. Amin.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇