Hramul Bisericii Sfântul Ilie – poezie duhovnicească de Constantin Moise

Hramul Bisericii Sfântul Ilie – poezie duhovnicească de Constantin Moise

„Hramul Bisericii Sfântul Ilie”, de Constantin Moise, este o poezie despre credință, rugăciune și dragostea pentru biserica în care generații de oameni s-au închinat.

Poezia „Hramul Bisericii Sfântul Ilie”, semnată de Constantin Moise, este o mărturisire simplă și caldă despre dragostea față de biserică, de credință și de locul în care generații de oameni și-au plecat genunchii înaintea lui Dumnezeu.

În ziua hramului, biserica devine mai mult decât un lăcaș zidit din piatră. Este locul întâlnirii dintre oameni, al rugăciunii rostite împreună, al lumânărilor aprinse și al bucuriei de a rămâne aproape de Iisus Hristos, sub ocrotirea Sfântului Prooroc Ilie.

Hramul Bisericii Sfântul Ilie

de Constantin MOISE

Dintre-atâtea doruri sfinte 
Câte sunt pe-acest pământ, 
Dorul meu cel mai fierbinte 
Este-acest aşezământ.

Tu, lăcaş de-nchinăciune, 
O să intri în vecie, 
Vrednic de al tău renume 
Biserica Sfântul Ilie.

În acorduri îngereşti, 
Demnă de ai tăi strămoşi, 
Tu de veacuri păstoreşti 
Mii şi mii de credincioşi.

Tu ești loc de-nchinăciune 
Şi în zi de sărbătoare, 
Vin să fac o rugăciune, 
Să aprind o lumânare.

Iar când predică părinții 
A credinței simfonie, 
Credincioşii, chiar şi sfinții, 
Vărs lacrimi de bucurie.

Vine lumea să se-nchine 
Celei mai frumoase Taine, 
Şi cu voci de farmec pline 
Se roagă la Tine, Doamne.

Ascultăm ce spun Părinții
În Sfânta zi de sărbătoare,
Când la ceas de Taină sfinții
Ne arată dreapta cale.

Azi, biserica e plină
La marea ceremonie,
După datina creștină
Serbăm pe Sfântul Ilie.

Vom simți cu toți fiorul
Iubirii de Duhul Sfânt,
Tu, credință, ești simbolul
Păcii, pe acest Pământ.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇