Icoana Maicii Domnului din Koneviț
Descoperă istoria Icoanei Maicii Domnului din Koneviț, legătura cu Sfântul Arsenie, minunile ei și locul unde se păstrează astăzi.
Icoana Maicii Domnului din Koneviț este cinstită de multă vreme ca făcătoare de minuni. Pomenirea ei din 10 iulie amintește de ajutorul primit de mănăstire în vremea atacurilor suedeze. O altă zi legată de istoria icoanei este 3 septembrie, când se face amintirea întoarcerii sale pe Insula Koneveț, în anul 1799.
Ca înfățișare, icoana se apropie de tipul „Hodighitria”, adică „Îndrumătoarea”. Maica Domnului Îl arată pe Hristos, spre Care trebuie să se îndrepte omul. La această icoană apare însă un amănunt mai rar: Pruncul ține în mână un porumbel. De aici vine și numele de „Golubițkaia”, adică icoana „cu porumbelul”.
Istoria ei este legată de Sfântul Arsenie Koneviț. Cuviosul era călugăr din ținutul Novgorodului și petrecuse trei ani la Muntele Athos. Când a venit vremea să plece, egumenul Ioan i-a dat o icoană grecească a Maicii Domnului și l-a binecuvântat să întemeieze o mănăstire.
În anul 1393, Sfântul Arsenie a ajuns pe Insula Koneveț, aflată în Lacul Ladoga. Locul era folosit vara pentru pășunatul cailor. Tot acolo se afla o stâncă mare, numită „Piatra Calului”, lângă care oamenii aduceau jertfe păgâne.
Sfântul nu s-a apucat să se certe cu oamenii și nici să le dărâme credințele cu sila. A mers cu icoana, a stropit locul cu apă sfințită și s-a rugat. Viața lui spune că duhurile necurate au părăsit atunci insula. Mai târziu, cuviosul și-a ridicat acolo o chilie, apoi o biserică închinată Nașterii Maicii Domnului. În jurul ei s-a format Mănăstirea Koneviț.
Anii de liniște nu au ținut pentru totdeauna. În 1610, din pricina războiului cu suedezii, călugării au fost nevoiți să plece de pe insulă. Au luat icoana cu ei și au dus-o la Mănăstirea Derevianiț din Novgorod.
A rămas acolo aproape două veacuri. Abia în anul 1799 s-a putut întoarce la Koneviț. În ziua de 3 septembrie, icoana a fost întâmpinată cu mare bucurie de obștea mănăstirii.
Nici în veacul al XX-lea icoana nu a fost ferită de pribegie. În timpul războiului din anii 1939–1940, călugării au fost evacuați și au luat cu ei sfântul odor. În 1956, obștea din Koneviț s-a alăturat Mănăstirii Noul Valaam din Finlanda.
Acolo se păstrează icoana și astăzi, în biserica principală a mănăstirii. Pe Insula Koneveț se află acum o copie a ei.
Icoana a trecut prin războaie, mutări și ani grei. A fost purtată de călugări atunci când aceștia nu știau dacă se vor mai întoarce vreodată acasă. Pentru ei nu era un obiect de preț care trebuia salvat, ci semnul unei ocrotiri pe care nu voiau să o piardă.
Poate tocmai aici se află și învățătura ei pentru noi. Nu întotdeauna Dumnezeu ne ferește de pribegie sau de încercare. Uneori ne lasă să trecem prin ele, dar nu ne lasă singuri. Iar omul care o cheamă cu credință pe Maica Domnului găsește putere să meargă mai departe, chiar și atunci când drumul lui trece prin multă tulburare.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu