Oriunde am merge, acolo suntem
Oriunde am pleca, ne luăm sufletul cu noi. O meditație despre împăcarea cu sine, vindecarea rănilor și schimbarea lăuntrică prin Dumnezeu.
Putem pleca oricât de departe, dar de un lucru nu vom scăpa niciodată: de noi înșine.
Mergem într-o vacanță, schimbăm orașul, casa sau locul de muncă. Poate ne mutăm într-o altă țară și ne spunem că vom începe totul de la capăt. Pentru o vreme, noutatea ne prinde bine. Locurile sunt altele, oamenii sunt alții, zilele par mai luminoase. Numai că, după ce trece entuziasmul începutului, ne întâlnim iar cu aceleași gânduri, aceleași răni și aceleași neliniști.
Desigur, nu orice plecare înseamnă fugă. Sunt situații în care trebuie să părăsim un loc, un serviciu sau o împrejurare care ne face rău. Dar simpla schimbare a decorului nu vindecă sufletul. Când plecăm cu inima plină de supărări, frici și nemulțumiri, toate acestea urcă împreună cu noi în tren, în mașină sau în avion ↗.
Se spune că iarba este întotdeauna mai verde dincolo de gard. Poate că nu este mai verde. Poate doar a fost udată și îngrijită. În loc să privim mereu spre grădina altuia, ar fi bine să ne întoarcem către ceea ce ne-a dat Dumnezeu nouă: sufletul nostru, familia, credința și oamenii pe care i-a așezat lângă noi.
Să te accepți nu înseamnă să spui că toate greșelile tale sunt bune. Nici să găsești scuze pentru ceea ce ai făcut rău. Înseamnă să ai curajul să te privești așa cum ești, fără minciună, dar și fără ură. Să-ți recunoști căderile, să ceri iertare și să începi îndreptarea chiar din locul în care te afli.
Nu suntem datori să fim eroii lumii. Nici să impresionăm oamenii de pe rețelele sociale. Astăzi putem fi lăudați, iar mâine putem fi uitați. „You’re a hero, next day you’re done”, spune un vers din cântecul „’Cause You Are Young”, interpretat de C.C. Catch.
Dumnezeu nu ne-a chemat să jucăm un rol și nici să trăim pentru aplauzele celorlalți. Ne-a chemat la adevăr, la pocăință și la o viață în care omul din afară să nu fie străin de omul dinăuntru.
Pacea nu se găsește numai prin împăcarea cu propria persoană. Ea se naște mai ales din apropierea de Dumnezeu: „Apropiați-vă de El și vă luminați”. Când Îi facem loc lui Dumnezeu în suflet, începem să ne vedem altfel trecutul, slăbiciunile și drumul pe care îl avem de urmat.
Oriunde am pleca, acolo vom fi și noi. De aceea, înainte să schimbăm lumea din jur, ar trebui să-I îngăduim lui Dumnezeu să schimbe ceea ce este neliniștit, rănit sau întunecat înlăuntrul nostru.
Text inspirat dintr-un cuvânt de învățătură al părintelui Ioan Bădiliță.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu