Pomelnicul de fiecare zi – Rugăciuni pentru vii și adormiți

Pomelnicul de fiecare zi – rugăciune pentru Biserică, pentru cei vii și pentru cei adormiți

Pomelnic zilnic cu rugăciuni pentru Sfânta Biserică, familie, bolnavi, nevoiași și cei adormiți, rostit cu credință, smerenie și evlavie.

În vorbirea obișnuită, numim „pomelnic” foaia pe care scriem numele celor vii și ale celor adormiți, pentru a fi pomeniți la Sfânta Liturghie. Există însă și o rânduială mai cuprinzătoare de rugăciune, cunoscută sub același nume, prin care creștinul îi aduce înaintea lui Dumnezeu pe slujitorii Bisericii, pe conducătorii țării, pe părinți, rude, prieteni, monahi, bolnavi, săraci, întemnițați și pe cei mutați la viața veșnică.

Această rugăciune ne scoate din obișnuința de a cere numai pentru noi. Când îi pomenim pe ceilalți, grijile și durerile lor intră pentru câteva clipe în inima noastră. Nu-i mai privim ca pe niște străini, ci ca pe frații noștri înaintea aceluiași Dumnezeu.

Titlul vechi spune că pomelnicul este dator să-l citească zilnic atât monahul, cât și mireanul. Cuvântul „dator” trebuie înțeles ca un îndemn puternic la statornicie, nu ca o obligație canonică măsurată cu ceasul. Un preot recomandă ca fiecare creștin să aibă un pomelnic pentru vii și unul pentru adormiți și să-i pomenească la rugăciunea personală „ori de câte ori vrea sau poate”. Rânduiala potrivită fiecăruia se așază cu binecuvântarea duhovnicului, mai ales când cuprinde multe rugăciuni și închinăciuni. Pomelnicul – ce este, cum se scrie și când se dă ↗

Cererile însemnate în text ca fiind pentru monahi nu sunt rostite de mireni. În locurile unde apare litera „N”, se spune numele de botez al persoanei pomenite. Prin „o închinăciune” se înțelege plecarea trupului cu evlavie și cu semnul Sfintei Cruci ↗, după puterea și starea de sănătate a fiecăruia.

Pomelnic

Pe care atât monahul, cât și mireanul sunt îndemnați să-l citească în fiecare zi, cu umilință, cu osârdie și cu evlavie.

Pentru Sfânta Biserică

Adu-Ți aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de mila și de îndurările Tale cele din veac, pentru care Te-ai întrupat și de voie ai răbdat răstignire și moarte, ai înviat din morți, Te-ai înălțat la cer și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, pentru mântuirea tuturor celor ce cred drept în Tine. (O închinăciune.)

Caută spre smerenia și rugăciunea tuturor celor ce cu toată inima Te caută pe Tine. Pleacă-Ți urechea și auzi smerita mea rugăciune, a nevrednicului robului Tău, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care o aduc Ție pentru poporul Tău. (O închinăciune.)

Mai întâi, adu-Ți aminte de soborniceasca și apostoleasca Ta Biserică, pe care ai câștigat-o cu scump Sângele Tău. Întemeiaz-o, întărește-o, lărgește-o, înmulțește-o, împac-o și păzește-o nebiruită de porțile iadului în veci. Potolește tulburările care se ridică asupra ei, stinge năvala celor potrivnici, iar pornirile ereticilor degrabă le sfărâmă, le dezrădăcinează și întru nimic le întoarce, cu puterea Sfântului Tău Duh. (O închinăciune.)

Pentru cei vii

Mântuiește, Doamne, și miluiește dreptcredinciosul Tău popor și supune sub picioarele lui pe tot vrăjmașul și potrivnicul. Sădește în inimile oamenilor cele bune și pașnice pentru Sfânta Biserică, pentru ca, prin liniștea lor, să dobândim viață pașnică și fără tulburare, în dreaptă credință, în deplină creștinătate și curăție. (O închinăciune.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe preafericiții patriarhi ortodocși, Sfântul și îndreptătorul Sinod, pe episcopul nostru (N), pe toți arhiereii ortodocși, pe preoți, pe diaconi și întregul cler bisericesc, pe care i-ai rânduit să păstorească turma Ta cea cuvântătoare. Pentru rugăciunile lor, miluiește-mă și mă mântuiește și pe mine, păcătosul. (O închinăciune.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe cârmuitorii țării, pe mai-marii oștilor, pe conducătorii orașelor și ai satelor și pe toți cei care slujesc cu credință, dreptate și dragoste de oameni. Dăruiește-le înțelepciune, pace și puterea de a lucra spre binele poporului. (O închinăciune.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe părintele nostru stareț (N) și pe frații noștri cei întru Hristos și, pentru rugăciunile lor, mântuiește-mă și pe mine, păcătosul. (O închinăciune. Această cerere este rostită numai de monahi.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe părintele meu duhovnic (N) și, pentru rugăciunile lui, iartă-mi păcatele. (O închinăciune.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe toți cei care se ostenesc și slujesc, precum și pe cei care au slujit cu osârdie în acest sfânt lăcaș: pe frații noștri care lucrează cu mâinile lor, pe cei rânduiți în ascultări, pe iconomi și ajutoarele lor, pe slujitorii mireni, pe lucrătorii pământului acestei sfinte mănăstiri și pe toți creștinii ortodocși. (O închinăciune. Această cerere este rostită numai de monahi.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe părinții mei (N), pe frații și surorile mele, pe toate rudeniile după duh și după trup și pe prietenii mei. Dăruiește-le pacea Ta și îndestulează-i cu bunătățile cele pământești și cu cele mai presus de lume. (O închinăciune.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește sfintele mănăstiri din Sfântul Munte, din România și de pretutindeni, precum și pe părinții și frații care viețuiesc într-însele. Pentru rugăciunile lor, miluiește-mă și pe mine, păcătosul. (O închinăciune.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește, după mulțimea îndurărilor Tale, pe toți cuvioșii ieroschimonahi, ieromonahi, ieroschidiaconi, ierodiaconi, schimonahi și monahi, schimonahii și monahii, precum și pe toți cei care viețuiesc cu evlavie și înfrânare prin mănăstiri, pustii, peșteri, munți, locuri retrase și ostroave ale mărilor.

Pe toți cei care, în orice loc s-ar afla, Îți slujesc și se roagă Ție în dreaptă credință, ușurează-i de povară, mângâie-i în necazuri și întărește-i în nevoință cu puterea Ta. Pentru rugăciunile lor, dăruiește-mi și mie iertarea păcatelor. (O închinăciune.)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe bătrâni și pe tineri, pe săraci și pe cei lipsiți, pe văduve, pe orfani și pe toți cei aflați în neputințe, griji, nevoi, suferințe, robie sau temniță. Mai ales, pomenește-i pe cei prigoniți pentru Tine și pentru dreapta credință ortodoxă.

Miluiește-i, cercetează-i, întărește-i și mângâie-i. Cu puterea Ta, dăruiește-le degrabă eliberare și izbăvire din greutățile lor. (O închinăciune.)

Pentru cei adormiți

Pomenește, Doamne, pe cei care s-au mutat din viața aceasta: binecredincioșii împărați și domnitori, împărătese și doamne, arhierei ortodocși, preoți, diaconi, întregul cler bisericesc, viețuitorii cinului monahicesc și ctitorii acestui sfânt lăcaș. Odihnește-i împreună cu sfinții Tăi în locașurile Tale cele veșnice. (O închinăciune.)

Pomenește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi: părinții mei (N), frații, surorile și toate rudeniile mele după duh și după trup. Iartă-le orice greșeală săvârșită cu voie sau fără de voie și dăruiește-le Împărăția Ta, împărtășirea bunătăților Tale celor veșnice și bucuria vieții fericite, care nu are sfârșit. (O închinăciune.)

Pomenește, Doamne, pe toți cei care au adormit întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice: părinți și frați ai noștri și dreptslăvitori creștini care odihnesc aici și pretutindeni.

Sălășluiește-i împreună cu sfinții Tăi, acolo unde strălucește lumina feței Tale, iar pe noi ne miluiește, ca un Dumnezeu bun și iubitor de oameni. (O închinăciune.)

Pentru tine însuți

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului. (O închinăciune.)
Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune.)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (O închinăciune.)
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune.)

Rugăciunea care nu lasă pe nimeni afară

Pomelnicul zilnic începe cu întreaga Biserică, trece prin nevoile lumii, ajunge la familie și la prieteni, îi cuprinde pe cei suferinzi și nu-i uită pe cei adormiți. Abia la sfârșit, omul se întoarce către propria sa viață și spune simplu: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”.

Această ordine nu este întâmplătoare. Ea ne învață să nu ne așezăm mereu pe noi în centrul rugăciunii. Mai întâi îi purtăm pe ceilalți înaintea lui Dumnezeu, iar apoi cerem milă și pentru sufletul nostru.

Este bine să păstrăm separat numele celor vii de cele ale celor adormiți și să folosim numele primite la Botez. Pomelnicul personal nu înlocuiește pomenirea făcută de preot. La Sfânta Liturghie pot fi pomeniți atât cei vii, cât și cei adormiți, în timp ce la Sfântul Maslu și la Acatist ↗ se dau pomelnice numai pentru cei vii, iar pentru cei adormiți se săvârșește Parastasul ↗.

Rugăciunea pentru cei adormiți este o lucrare a iubirii care trece dincolo de mormânt. Nu le mai putem vorbi, nu le mai putem întinde mâna, dar îi putem încredința milei lui Dumnezeu. Iar când îi pomenim pe cei vii, să nu rămânem numai la cuvinte: dacă putem să-i ajutăm, să-i cercetăm ori să-i iertăm, rugăciunea trebuie să rodească și în faptă.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇