Sfânta Muceniță Paraschevi din Roma – viața și minunile sale

Sfânta Muceniță Paraschevi din Roma – o viață închinată lui Iisus Hristos

Descoperă viața Sfintei Mucenițe Paraschevi din Roma, prăznuită pe 26 iulie, mărturisirea credinței, minunile și mucenicia sa pentru Hristos.

În fiecare an, la 26 iulie, Biserica o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi din Roma. Vorbim despre o sfântă din veacul al II-lea, nu despre Sfânta Cuvioasă Paraschiva ↗ ale cărei moaște se află la Iași și care este prăznuită la 14 octombrie.

Paraschevi s-a născut într-un sat din apropierea Romei, pe vremea împăratului Adrian. Părinții ei, Agaton și Politia, erau creștini și trăiau cu frică de Dumnezeu. Multă vreme nu au avut copii. S-au rugat însă fără să-și piardă nădejdea, iar Dumnezeu le-a dăruit o fiică.

Copila a venit pe lume într-o zi de vineri. De aici și numele Paraschevi, care, în limba greacă, înseamnă „vineri ↗” sau „ziua pregătirii”.

Crescută în rugăciune

Încă de mică, Paraschevi a fost apropiată de biserică. Mama sa a învățat-o credința creștină, iar ea a prins drag de rugăciune și de citirea Sfintelor Scripturi. Nu era o credință primită doar din obișnuință. Pe măsură ce creștea, hotărârea ei de a-I sluji lui Dumnezeu devenea tot mai puternică.

După moartea părinților, i-a rămas o avere însemnată. N-a păstrat-o pentru sine, ci a împărțit-o săracilor. A ales apoi viața monahală și a început să vorbească oamenilor despre Domnul Iisus Hristos. Mergea din loc în loc, prin sate și cetăți, iar mulți păgâni, ascultând-o, părăseau închinarea la idoli și primeau credința creștină.

Judecată pentru credința sa

Lucrarea ei nu putea rămâne neobservată. A fost pârâtă și dusă înaintea împăratului Antonin Pius. Acesta a încercat mai întâi s-o convingă prin făgăduințe. I-a oferit daruri, bogății și cinste, cerându-i un singur lucru: să aducă jertfă zeilor.

Răspunsul sfintei a fost fără ocol:

Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Iisus Hristos și al Dumnezeului meu!

Împăratul s-a mâniat și a poruncit să i se pună pe cap un coif de fier încins în foc. Sinaxarul spune că Paraschevi a rămas nevătămată, ca și cum o rouă nevăzută ar fi răcorit-o. Văzând aceasta, mulți dintre cei aflați acolo au crezut în Hristos.

Dar chinurile nu s-au oprit. Sfânta a fost aruncată într-o căldare în care clocoteau smoala și untdelemnul. Nici de această dată focul nu i-a făcut rău. Antonin, neînțelegând ce se petrece, a crezut că lichidul nu era cu adevărat fierbinte și i-a cerut să-l stropească.

Câteva picături i-au atins fața, iar împăratul și-a pierdut vederea. Înspăimântat, i-a cerut ajutorul:

Miluiește-mă, roabă a adevăratului Dumnezeu, și dă-mi iarăși lumina ochilor!

Paraschevi nu s-a bucurat de suferința celui care poruncise să fie chinuită. S-a rugat pentru el, iar împăratul și-a recăpătat vederea. Potrivit tradiției păstrate în sinaxare, Antonin și cei din casa lui au crezut atunci în Iisus și au primit botezul. Împăratul a poruncit apoi eliberarea sfintei.

În fața fiarei

Odată scăpată din temniță, Paraschevi ar fi putut să se ascundă și să ducă o viață liniștită. N-a făcut-o. Și-a continuat drumul și a vestit mai departe Evanghelia.

Ajungând într-o cetate condusă de ighemonul Asclipie, a fost arestată din nou. Înaintea dregătorului, nu și-a ascuns credința. A spus deschis că este creștină și că Hristos este Dumnezeul cerului și al pământului.

Asclipie a condamnat-o la moarte și a trimis-o într-un loc din afara cetății, unde se afla o fiară cumplită căreia îi erau dați cei osândiți. Când aceasta s-a apropiat, scoțând fum și șuierând, sfânta a făcut asupra ei semnul Sfintei Cruci ↗. Fiara a pierit înaintea tuturor.

Asclipie și mulți dintre locuitorii cetății au crezut în Hristos, iar Paraschevi a fost lăsată din nou liberă.

Ultima mărturisire

Drumul ei a continuat până într-o altă cetate, stăpânită de ighemonul Tarasie. Și aici a fost prinsă și dusă la judecată. Tarasie a încercat s-o silească să renunțe la credință, dar nici amenințările, nici chinurile nu i-au schimbat hotărârea.

A fost aruncată într-un cazan cu untdelemn, smoală și plumb topit. Viața sfintei povestește că un înger a stins focul, iar ea a rămas teafără. Au urmat și alte torturi. Tarasie a înțeles, în cele din urmă, că nu o putea despărți de Hristos. A poruncit atunci să-i fie tăiat capul.

Astfel și-a încheiat Sfânta Paraschevi viața pământească. Sabia i-a curmat zilele, dar nu i-a biruit credința.

Credința încercată prin fapte

Nu chinurile sunt partea cea mai tulburătoare a vieții sale, ci felul în care le-a întâmpinat. Paraschevi nu și-a urât prigonitorii și nu s-a folosit de puterea primită de la Dumnezeu pentru a se răzbuna. Când împăratul care o chinuise a orbit, ea s-a rugat pentru vindecarea lui.

Aici se vede măsura credinței sale.

Este ușor să vorbim despre Hristos atunci când nimeni nu ne împotrivește. Mult mai greu este să-I rămânem credincioși când avem ceva de pierdut. Sfânta Paraschevi a pierdut averea, libertatea și, în cele din urmă, viața, dar nu s-a lepădat de Iisus.

Orbirea lui Antonin ne amintește și de o altă orbire, cea lăuntrică. Poți avea ochii deschiși și totuși să nu vezi adevărul aflat înaintea ta. Vindecarea începe abia atunci când omul își recunoaște neputința și cere lumină de la Dumnezeu.

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Mucenițe Paraschevi, să ne dăruiască Domnul credință statornică, inimă milostivă și puterea de a nu ne rușina de numele Lui.

Sfântă Cuvioasă Muceniță Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇