Apa Credinței: Cum Învie Sufletul Tău

Udă Pomul – Lecția Credinței și Răbdării † Pomul din pustie Un pustnic bătrân avea în fața chiliei sale un copac uscat. În fiecare dimineață, după rugăciune, mergea și-l uda cu un ulcior de apă, cărând apa de departe, din vale. Un frate mai tânăr, văzând această zi de zi, îl întrebă la un moment dat: — Avva, de ce uzi un pom uscat? Nu vezi că nu mai are viață? Bătrânul i-a răspuns cu blândețe: — Eu îmi fac partea. Dacă Dumnezeu voiește, îl va face să înverzească. Dacă nu, cel puțin eu am învățat răbdarea, nădejdea și credincioșia. După trei ani, pomul a înverzit cu o frumusețe neașteptată, aducând roadă dulce. Tâlcuire duhovnicească Pomul din pustie reprezintă sufletul nostru. De multe ori ni se pare uscat, fără vlagă, fără nădejde. Ne simțim că ne rugăm în zadar, că nu mai avem spor, că osteneala noastră nu aduce niciun rod. Dar Dumnezeu nu lucrează după graba noastră, ci după adâncul voii Sale. Rugăciunea, osteneala, răbdar...