Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne” – Rugăciunea împlinirii

   Brațele lui Simeon, întărite de Duhul Sfânt

   Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu – bucuria împlinirii duhovnicești

„Brațele lui Simeon, întărite de Duhul Sfânt” „Sfântul Simeon – bucuria împlinirii duhovnicești” „Așteptarea binecuvântată a dreptului Simeon” „Duhul Sfânt l-a învrednicit pe Simeon să poarte Mântuirea”

   Brațele lui Simeon sunt întărite de Duhul Sfânt! Duhul Sfânt este Cel ce l-a învrednicit să poarte din brațele Maicii Domnului, pe brațele lui, pe Pruncul Iisus!

   Sfântul Simeon, acest drept slujitor al lui Dumnezeu, nu a fost un simplu martor al venirii lui Mesia, ci un om plin de Duhul Sfânt, care a trăit cu nădejdea în înțelesului adânc al așteptării. Cuvintele sale, rostite atunci când L-a primit pe Hristos în brațe, nu sunt doar un oftat al unui bătrân slăbit de ani, ci rugăciunea de mulțumire a unui om desăvârșit duhovnicește.

   Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta (Luca 2, 29-30). 

   Aceste cuvinte sunt expresia unei împreună-lucrări minunate dintre om și Dumnezeu. Simeon nu cere eliberarea din viața aceasta din pricina greutății anilor, ci pentru că și-a împlinit menirea: a văzut mântuirea, a simțit prezența lui Dumnezeu, a atins întruparea iubirii dumnezeiești.

   Așteptarea lui Simeon nu a fost una pasivă, ci una plină de lucrare duhovnicească. Prin răbdare, credință și nădejde, el a rodit înglobal, ca un pom binecuvântat de harul ceresc. Duhul Sfânt l-a împodobit cu puterea de a purta în brațe, fie și pentru o clipă, pe Cel ce avea să poarte păcatele lumii.

   Astfel, fiecare dintre noi este chemat să fie un "Simeon" al vremurilor sale, purtând în suflet și în fapte prezența lui Hristos. Răbdarea în credință, așteptarea plină de nădejde și lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră ne pot învrednici să vedem încă de aici, din lumea aceasta, lumina mântuirii.

   Sfinte dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să avem într-o zi acea împlinire duhovnicească a vederii lui Hristos în slava Sa! 
AMIN.

Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sfânta Prorociță Ana


Comentarii