Apa Credinței: Cum Învie Sufletul Tău
Udă Pomul – Lecția Credinței și Răbdării
†
Pomul din pustie
Un pustnic bătrân avea în fața chiliei sale un copac uscat. În fiecare dimineață, după rugăciune, mergea și-l uda cu un ulcior de apă, cărând apa de departe, din vale.Un frate mai tânăr, văzând această zi de zi, îl întrebă la un moment dat:
— Avva, de ce uzi un pom uscat? Nu vezi că nu mai are viață?
Bătrânul i-a răspuns cu blândețe:
— Eu îmi fac partea. Dacă Dumnezeu voiește, îl va face să înverzească. Dacă nu, cel puțin eu am învățat răbdarea, nădejdea și credincioșia.
După trei ani, pomul a înverzit cu o frumusețe neașteptată, aducând roadă dulce.
Tâlcuire duhovnicească
Pomul din pustie reprezintă sufletul nostru. De multe ori ni se pare uscat, fără vlagă, fără nădejde. Ne simțim că ne rugăm în zadar, că nu mai avem spor, că osteneala noastră nu aduce niciun rod. Dar Dumnezeu nu lucrează după graba noastră, ci după adâncul voii Sale.
Rugăciunea, osteneala, răbdarea zilnică — toate sunt ca ulciorul cu apă. Dacă nu le lași, dacă zi de zi aduci aceste daruri inimii tale, chiar și atunci când pare că nimic nu se schimbă, atunci harul lucrează în adânc, tainic.
Dumnezeu caută nu izbânda, ci credincioșia. El vrea să vadă dacă udăm chiar și când nu vedem rod, dacă iubim și atunci când nu primim răspuns, dacă ne rugăm de dragul rugăciunii, chiar și atunci când nu simțim nimic.
Și vine o zi, pe neașteptate, când pomul înverzește, iar harul curge ca o lumină din cer.
Așadar, păstrează ulciorul plin. Udă pomul. Nu renunța. Dumnezeu vede fiecare gest și răsplătește credincioșia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”