Rugăciunea Celui Aflat în Suferință și Încrederea în Mila Veșnică a Domnului în Psalmul 101 al lui Proorocul David
Psalmul 101 este o rugăciune profundă de suferință și speranță, în care psalmistul își exprimă durerea și slăbiciunea în fața încercărilor vieții. Plin de imagini poetice despre fragilitatea umană, el descrie cum zilele sale se sting precum fumul, iar inima sa este rănită și uscată ca iarba. În mijlocul necazurilor și al sentimentului de abandon, psalmistul se roagă cu ardoare către Dumnezeu, cerându-i să-l audă și să-i ofere alinare.
Cu toate acestea, psalmul nu este doar despre suferință, ci și despre încrederea în mila și puterea veșnică a Domnului. În ciuda slăbiciunii sale, psalmistul își pune nădejdea în Dumnezeu, care rămâne veșnic și care va milui Sionul, reconstruindu-l întru slavă. Este un strigăt al unui suflet smerit către Creator, dar și o afirmare a credinței că Domnul va aduce mântuire și binecuvântări generațiilor viitoare.
†
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
16. Și se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din Cer pe pământ a privit,
21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.
Rugăciunea Celui Aflat în Suferință și Încrederea în Mila Veșnică a Domnului în Psalmul 101 al lui Proorocul David
Psalmul 101: Pentru că Dumnezeu să-i binecuvînteze pe oamenii cu funcții înalte, că să ajute lumea cu bunătate și înțelegere.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCE ÎNSEMNEAZĂ CUVÂNTUL DIN PSALMUL 101: „FACUTU-M-AM ASEMENEA PELICANULUI SINGURATIC”?
RăspundețiȘtergerePelicanul acesta este o pasare. Iar şarpele duşmăneşte mult puii lui. Deci el ce face? işi așează la înălțime cuibul lui, îngrădindu-l din toate părțile din pricina șarpelui . Ce face atunci vicleanul şarpe? Cercetează de unde suflă vântul și din partea aceea își trimite veninul său de-i ucide. Deci vine pelicanul și vede că au murit puii lui. Atunci privește la nor și zboară la înălțime, întinzându-şi aripile. Acolo își găureşte cu ciocul coastele și prin nor picura în ei din sangele său și se trezesc. Prin pelican se înţelege Domnul, iar puii lui sunt Adam si Eva, firea noastră. Cuibul lui este paradisul. Iar şarpele diavolul cel răzvrătit. Deci şarpele, începătorul răului le-a insuflat prin neascultare protopărinților veninul său și acestia s-au facut morți prin păcat. Dar Domnul și Dumnezeul nostru s-a înalțat, pentru iubirea Sa de oameni, pe cinstita cruce și din coasta sa străpunsă ne-a daruit viața prin norul Duhului Sfânt.