Psalmul 77: Îndrumări pentru Generațiile Viitoare

   Psalmul 77, atribuit Proorocului David, este o meditație profundă asupra relației dintre poporul lui Dumnezeu și puterea Sa divină. În acest psalm, David își exprimă durerea și confuzia în fața dificultăților întâmpinate de poporul Israel, amintind totodată de minunile și binecuvântările pe care le-a primit de-a lungul istoriei.

   Psalmul începe cu o chemare la ascultare, îndemnând oamenii să-și aducă aminte de legile și faptele minunate ale lui Dumnezeu. David subliniază importanța transmiterii acestor învățăminte din generație în generație, pentru a întări credința viitorului popor.

   Pe parcurs, David rememorează evenimente semnificative, precum izbăvirea din Egipt și hrănirea în pustie, evidențiind atât îndurarea divină, cât și necredința poporului. Chiar și în mijlocul dificultăților, el recunoaște mânia lui Dumnezeu, dar subliniază că îndurarea Sa este nemărginită. Psalmul se încheie cu o reafirmare a credinței, recunoscând că Dumnezeu a ales poporul Său și a ridicat pe David ca păstor al acestuia, subliniind astfel continuarea planului divin de salvare și îndrumare.

   În ansamblu, Psalmul 77 este un apel la introspecție, credință și întoarcere la Dumnezeu, amintind că, în ciuda provocărilor, Domnul rămâne un Izbăvitor plin de iubire și compasiune.

†

1. Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.

2. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,

3. Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.

4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,

5. Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.

6. Şi a ridicat mărturie în Iacov şi lege a pus în Israel.

7. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,

8. Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,

9. Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,

10. Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit,

11. Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.

12. Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.

13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au vrut să umble.

14. Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,

15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.

16. Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;

17. Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc;

18. Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.

19. Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri.

20. Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.

21. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.

22. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: «Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?».

23. – Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă –,

24. «Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?».

25. Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacov şi mânie s-a suit peste Israel.

26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.

27. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis

28. Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor.

29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.

30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.

31. Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare.

32. Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.

33. Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.

34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor,

35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.

36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.

37. Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă.

38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu.

39. Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.

40. Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.

41. În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.

42. Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici.

43. Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui.

44. Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.

45. De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?

46. Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.

47. Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.

48. Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos:

49. El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea.

50. El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei.

51. Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.

52. Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.

53. Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.

54. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.

55. Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.

56. Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.

57. Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-a dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.

58. Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.

59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.

60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire;

61. Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.

62. Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.

63. Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.

64. Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El.

65. Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel.

66. A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.

67. Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului.

68. Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama.

69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.

70. Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.

71. Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,

72. Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.

73. Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;

74. Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.

75. Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.

76. Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.

77. De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacov, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.

78. Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.

~*~

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

~*~

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

~*~

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

~*~

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Psalmul 77: Îndrumări pentru Generațiile Viitoare