Psalmul 81 din Psaltirea Proorocului David este un apel la dreptatea divină și la corectitudinea judecății omenești. Dumnezeu este prezentat ca stând în adunarea cerească, evaluând judecătorii care acționează nedrept și favorizează păcătoșii. Psalmul subliniază nevoia de a apăra pe cei săraci, orfani și asupriți, cerându-le judecătorilor să acționeze cu dreptate. Versetele amintesc și despre condiția umană fragilă, contrastând-o cu demnitatea celor chemați să fie "fiii lui Dumnezeu". Psalmul se încheie cu o rugăminte către Dumnezeu de a prelua judecata întregului pământ, căci toate neamurile îi aparțin Lui.
1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
2. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?
3. Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
4. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mâna păcătosului, izbăviţi-i.
5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
6. Eu am zis: «Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt».
7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.
8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.
†
2. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?
3. Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
4. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mâna păcătosului, izbăviţi-i.
5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
6. Eu am zis: «Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt».
7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.
8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”