Cartea Tedeumului — Glasul de Mulțumire al Bisericii Descoperă tâlcul duhovnicesc al Cărții Tedeumului, slujba de mulțumire a Bisericii Ortodoxe, rânduiala sa și imnul „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”, cu rol în rugăciuni de început de an, hramuri și momente de recunoștință. Cartea de Tedeum este una dintre sfintele cărți de slujbă ale Bisericii, cea ce adună în paginile sale glasul de mulțumire al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești. Întru mijlocul acestei cărți strălucește imnul cel mare și veșnic, care se grăiește cu cinste și evlavie: „Te Deum laudamus” — „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm” , imn al Sfintei Creștinătăți, în tradiție atribuit preasfinților ierarhi Ambrozie al Milanului și Augustin de Hipona . În cultul ortodox românesc, slujba de Tedeum este rânduită nu numai ca o rugăciune de mulțumire plină de evlavie, ci și ca o cerere smerită către Dumnezeu, Cel ce toate le dă cu larghețe și milă. Această slujbă se săvârșește la începutul anului, la sărbătorir...
Rugăciunea ÎPS Bartolomeu Anania: „Doamne, dacă mai pot fi de trebuință…”
Citește Rugăciunea ÎPS Bartolomeu Anania: o mărturisire de încredințare în voia lui Dumnezeu, pentru Biserică, neam și semeni, la vreme de încercare.
Cu inimă smerită și cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, aducem înaintea Domnului această rugăciune rostită din adâncul încercărilor, dar și din încredințarea că nimic nu este la voia întâmplării, ci toate sunt sub ochiul cel atotvăzător al Proniei dumnezeiești.
✠ Rugăciunea
Doamne, dacă Tu crezi că mai poți face ceva cu mine și dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuință pentru Biserica mea, pentru neamul meu și pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă lași în viață și nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanțele oamenilor și nici de dinții lupilor.
Dacă vei socoti că n-oi mai fi bun de nimic și nu-Ți mai trebuiesc Ție, mă vei chema la Tine și voi vedea ce vei face cu mine.
Dar dacă Tu socotești că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viață, pentru că eu știu că religia creștină este eminamente pragmatică.
Cuvânt de folos
Această rugăciune este mărturisire de încredințare deplină în voia lui Dumnezeu. Nu este strigăt de frică, nici tânguire deznădăjduită, ci așezare a vieții în mâinile Domnului.
Aici nu omul hotărăște cât să trăiască, nici pentru ce să trăiască, ci Dumnezeu. Iar credinciosul nu cere neapărat izbăvirea de suferință, ci împlinirea rostului său.
Ce înaltă este această măsură duhovnicească!
Să spui: „Dacă mai sunt de trebuință, lasă-mă; dacă nu, cheamă-mă” — aceasta este libertatea fiului lui Dumnezeu, care nu se teme nici de moarte, nici de lipsuri, nici de vrăjmași.
Fie ca această rugăciune să ne fie pavăză în vremuri de tulburare și ancoră în clipele de cumpănă, iar nădejdea în voia lui Dumnezeu să ne fie lumină pe cărarea vieții.
Mitropolitul Bartolomeu Anania, un om pragmatic, declara că nu are „vocație mistică” și că îi admira cu „invidie sfânta” pe cei care au reușit să ajungă la această treaptă. Cu toate acestea, își programa timp de însingurare pentru liniște și rugăciune. Mai mult, ierarhul avusese în perioada detenției crunte prin care a trecut la Aiud o rugăciune proprie.
1. Recunostinta nu este o virtute, ci este o buna deprindere; face parte din codul manierelor elegante, ca stii sa te porti.
2. Nu este important ca pleci, important e sa te intorci. Sa nu mori ratacind prin strainatati, fara sa iti aduci aminte ca ai un parinte care te asteapta cu bratele deschise.
3. Singurul lucru cert in viata aceasta este moartea.
4. Hraniti speranta cu fapte bune.
5. Cand te gasesti in fundul prapastiei sa nu disperi, iar daca ai ajuns in varful muntelui sa nu ametesti. Si sa stiti ca aceasta a doua primejdie este mai mare decat cea dintai. Pentru ca in fundul prapastiei apelezi la rugaciune ca izvor de putere. Cand ai ajuns in varful muntelui, uiti de ea.
6. Nimeni nu L-a vazut pe Iisus inviind, dar multi au fost cei care L-au vazut inviat. Faptul in sine al Invierii nu a avut martori. El s-a petrecut in intimitatea mormantului, fara ca vreun ochi omenesc sa fi avut acces la singura minune pe care Domnul Si-o anuntase in repetate randuri, dar careia nimeni nu-i daduse crezare.
7. Dorul este un sentiment. Poate cel mai frumos sentiment care poate sa il aiba cineva. Daca cel mai frumos sentiment si dumnezeiesc este iubirea, iubirea presupune neaparat sentimental dorului.
8. In „Cred Doamne ajuta necredintei mele”, pe de o parte este expresia credintei iar pe de alta parte expresia corecta a constiintei. Prin urmare, credinta ta de om nu este niciodata suficienta ca sa umple masura de sus.
9. Dragii mei tineri, voi sunteti in floarea varstei, traiti-va tineretea! E a voastra! Si trebuie s-o traiti inainte de a fi prea tarziu, dar in limitele decentei si ale bunei cuviinte. Nu va imaginati cat este de placut sa-ti traiesti tineretea fara ca mai tarziu sa-ti fie rusine sau sa-ti para rau de faptele pe care le-ai facut.
10. Daca dupa moarte nu mai e nimic, ce rost mai are sa traiesti, sa speri, sa te lupti…
11. Urcusul catre mantuire incet, dar sigur, este sa fii azi mai bun decat ieri si maine mai bun decat azi.
12. Este in firea lucrurilor ca un tanar sa fie curios. Fiti curiosi! Cat se poate de curiosi. In stiinta voastra, in setea voastra de carte, in setea voastra de educatie, fiecare unde il trage inima, dar nu lasati curiozitatea sa umble acolo unde este in primejdie. Oricat ai fi de curios, nu-ti vei pune mana intr-un cuib de vipere.
13. Rugaciunea este cea care strabate orice zid.
14. Liturghia este Imparatia lui Dumnezeu deja venita pe pamant. Binecuvantand imparatia, preotul binecuvinteaza liturghia care urmeaza sa se desfasoare.
1. Recunostinta nu este o virtute, ci este o buna deprindere; face parte din codul manierelor elegante, ca stii sa te porti.
RăspundețiȘtergere2. Nu este important ca pleci, important e sa te intorci. Sa nu mori ratacind prin strainatati, fara sa iti aduci aminte ca ai un parinte care te asteapta cu bratele deschise.
3. Singurul lucru cert in viata aceasta este moartea.
4. Hraniti speranta cu fapte bune.
5. Cand te gasesti in fundul prapastiei sa nu disperi, iar daca ai ajuns in varful muntelui sa nu ametesti. Si sa stiti ca aceasta a doua primejdie este mai mare decat cea dintai. Pentru ca in fundul prapastiei apelezi la rugaciune ca izvor de putere. Cand ai ajuns in varful muntelui, uiti de ea.
6. Nimeni nu L-a vazut pe Iisus inviind, dar multi au fost cei care L-au vazut inviat. Faptul in sine al Invierii nu a avut martori. El s-a petrecut in intimitatea mormantului, fara ca vreun ochi omenesc sa fi avut acces la singura minune pe care Domnul Si-o anuntase in repetate randuri, dar careia nimeni nu-i daduse crezare.
7. Dorul este un sentiment. Poate cel mai frumos sentiment care poate sa il aiba cineva. Daca cel mai frumos sentiment si dumnezeiesc este iubirea, iubirea presupune neaparat sentimental dorului.
8. In „Cred Doamne ajuta necredintei mele”, pe de o parte este expresia credintei iar pe de alta parte expresia corecta a constiintei. Prin urmare, credinta ta de om nu este niciodata suficienta ca sa umple masura de sus.
9. Dragii mei tineri, voi sunteti in floarea varstei, traiti-va tineretea! E a voastra! Si trebuie s-o traiti inainte de a fi prea tarziu, dar in limitele decentei si ale bunei cuviinte. Nu va imaginati cat este de placut sa-ti traiesti tineretea fara ca mai tarziu sa-ti fie rusine sau sa-ti para rau de faptele pe care le-ai facut.
10. Daca dupa moarte nu mai e nimic, ce rost mai are sa traiesti, sa speri, sa te lupti…
11. Urcusul catre mantuire incet, dar sigur, este sa fii azi mai bun decat ieri si maine mai bun decat azi.
12. Este in firea lucrurilor ca un tanar sa fie curios. Fiti curiosi! Cat se poate de curiosi. In stiinta voastra, in setea voastra de carte, in setea voastra de educatie, fiecare unde il trage inima, dar nu lasati curiozitatea sa umble acolo unde este in primejdie. Oricat ai fi de curios, nu-ti vei pune mana intr-un cuib de vipere.
13. Rugaciunea este cea care strabate orice zid.
14. Liturghia este Imparatia lui Dumnezeu deja venita pe pamant. Binecuvantand imparatia, preotul binecuvinteaza liturghia care urmeaza sa se desfasoare.