Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Dumnezeu este lumină - Dumnezeu este iubire - Dumnezeu este viață!
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Duminica a doua din Postul Sfintelor Paști – Chemarea omului de a deveni părtaș firii dumnezeiești
În a doua Duminică a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, Biserica Ortodoxă face pomenirea marelui teolog și luminător al Bisericii, Sfântul Grigorie Palama, cel care a tâlcuit cu adâncă înțelepciune taina împărtășirii omului din viața lui Dumnezeu. Această duminică ne pune înainte o învățătură de mare adâncime duhovnicească: chemarea omului de a deveni „părtaș firii dumnezeiești”, după cuvântul Sfântului Apostol Petru.
Sfântul Apostol Petru grăiește astfel:
„Prin acestea ne-a dăruit făgăduințe mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași dumnezeieștii firi” (II Petru 1, 4).
La prima vedere, acest cuvânt pare de necuprins pentru mintea omenească. Cum poate omul, zidit din țărână și supus slăbiciunilor, să ajungă părtaș firii dumnezeiești? Nu este aceasta o taină mai presus de cugetare?
Taina antinomică a împărtășirii din Dumnezeu
Sfântul Grigorie Palama spune că această expresie are un caracter antinomic, adică unește două adevăruri care par a fi potrivnice, dar care în Dumnezeu se întâlnesc în chip minunat. Așa cum Dumnezeu este Unul în ființă și întreit în persoane, tot astfel și firea dumnezeiască este deodată neparticipabilă și participabilă.
Cu alte cuvinte, ființa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna necuprinsă și inaccesibilă, dar Dumnezeu Se face cunoscut și Se împărtășește oamenilor prin harul și energiile Sale necreate.
Sfântul Grigorie Palama spune astfel:
„Natura dumnezeiască trebuie numită în același timp neparticipabilă și într-un anume înțeles participabilă; ajungem la împărtășirea de natura lui Dumnezeu și totuși ea rămâne cu totul inaccesibilă.”
Această taină nu trebuie deslușită prin rațiune omenească, ci trebuie păstrată ca o mărturie a slavei lui Dumnezeu.
Sfinții Părinți ne învață că există trei feluri de uniri:
Unirea ființială, care există între cele trei Persoane ale Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Această unire este desăvârșită și veșnică și aparține numai lui Dumnezeu.
Unirea ipostatică, care s-a săvârșit în persoana Domnului nostru Iisus Hristos, unde firea dumnezeiască și firea omenească s-au unit fără amestecare și fără despărțire. Această unire este proprie numai Fiului lui Dumnezeu întrupat.
Unirea prin har, la care este chemat fiecare om.
Dacă omul s-ar uni cu ființa lui Dumnezeu, ar deveni Dumnezeu prin natură, iar atunci ar înceta de a mai exista diferența dintre Creator și creatură. Dar aceasta este cu neputință.
De aceea spunem că Dumnezeu rămâne inaccesibil în ființa Sa, dar Se dăruiește pe Sine prin har.
Îndumnezeirea prin har
Unirea omului cu Dumnezeu se face prin har, iar aceasta este taina îndumnezeirii.
Omul rămâne creatură, însă devine dumnezeu prin har, după cum Hristos a rămas Dumnezeu devenind om prin întrupare. Prin harul dumnezeiesc, omul este ridicat la o viață mai presus de fire, participând la lumina și viața lui Dumnezeu.
Teologul Vladimir Lossky tâlcuiește această taină spunând:
„Firea și energiile nu trebuie înțelese ca părți distincte ale lui Dumnezeu, ci ca două moduri diferite ale existenței lui Dumnezeu: în natura Sa și în afara naturii Sale; același Dumnezeu rămâne total inaccesibil în esența Sa și Se comunică cu totul prin har.”
Prin energiile Sale necreate – adică prin har, lumină, iubire și putere dumnezeiască – Dumnezeu Se apropie de om și îl ridică la comuniune cu El.
Dumnezeu nu se cunoaște doar prin minte
Un adevăr de mare folos pentru viața duhovnicească este acela că Dumnezeu nu poate fi cunoscut doar prin cugetare sau prin studiu.
Dumnezeu este Persoană vie, iar El Se descoperă celui care Îl trăiește.
De aceea s-a spus cu înțelepciune:
„La Dumnezeu nu ajungem printr-un anume fel de a gândi, ci printr-un anume mod de a trăi.”
Această taină o arată limpede și Sfântul Siluan Athonitul, care spune:
„Oricât am învăța, este cu neputință să cunoaștem pe Domnul dacă nu vom viețui după poruncile Lui. Pentru că nu prin știință, ci prin Duhul Sfânt Se face cunoscut Domnul. Mulți savanți și filosofi au ajuns la credința că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu.”
Chemarea Postului Mare
Duminica a doua din Postul Mare ne aduce aminte că scopul vieții creștine nu este doar moralitatea sau cunoașterea teoretică, ci împărtășirea din viața lui Dumnezeu.
Postul, rugăciunea, smerenia, milostenia și păzirea poruncilor sunt calea prin care omul se curățește și se face vas al harului dumnezeiesc.
Prin acestea începe în noi taina îndumnezeirii, adică apropierea de Dumnezeu și împărtășirea din lumina Sa.
Astfel, Postul Mare nu este doar o vreme de nevoință, ci o urcare spre lumina lui Dumnezeu, o chemare la viața cea adevărată.
Căci omul nu a fost zidit doar pentru pământ, ci pentru împărtășirea veșnică din slava lui Dumnezeu.
Trei lucruri uimitoare care sunt de fapt unul singur: ↪ Ca Dumnezeu este iubire si iubirea Lui Dumnezeu este viata si iubirea Lui Dumnezeu este lumina in acelas timp.
Comentarii
Trimiteți un comentariu