Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Viața Sfintei Salomeea Mironosița – martora Învierii

Viața Sfintei Salomeea, mironosița – de la dorința slavei la credința încercată lângă Cruce

Sfânta Salomeea Mironosița, pomenită la 3 august, a fost soția lui Zevedeu și mama Sfinților Apostoli Iacov și Ioan Evanghelistul. Ea L-a urmat pe Iisus Hristos, a rămas aproape de El în timpul Răstignirii și, împreună cu celelalte femei mironosițe, a venit cu miresme la mormânt, unde a primit vestea Învierii. Relatarea că ar fi ajuns ulterior în Provence aparține unei tradiții apusene și nu este confirmată de Sfânta Scriptură sau de izvoare istorice timpurii.


Sfânta Salomeea, una dintre femeile mironosițe, este pomenită de Biserica Ortodoxă la 3 august. Soția lui Zevedeu și mama Sfinților Apostoli Iacov și Ioan Evanghelistul, ea a făcut parte dintre femeile credincioase care L-au urmat pe Mântuitorul, I-au slujit și nu L-au părăsit nici în ceasul Răstignirii.

Viața ei ne arată o schimbare duhovnicească profundă: de la așteptarea unei împărății pământești la înțelegerea Împărăției care trece prin Cruce și se descoperă în lumina Învierii.

Mama fiilor lui Zevedeu

Salomeea era soția pescarului Zevedeu și mama celor doi frați chemați de Hristos la apostolie: Iacov și Ioan. Aceștia și-au lăsat tatăl și corabia pentru a-L urma pe Domnul, devenind, alături de Sfântul Apostol Petru, martori ai unor momente deosebite din lucrarea Mântuitorului.

În Evanghelia după Matei este amintită „mama fiilor lui Zevedeu ↗ ”, care s-a apropiat de Iisus și I-a cerut ca fiii ei să stea unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui, în Împărăția Sa:

Zi ca acești doi fii ai mei să șadă unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta, întru împărăția Ta 
(Matei 20, 21).

Cererea ei era izvorâtă din dragostea unei mame, dar arăta și o înțelegere încă nedesăvârșită. Salomeea, asemenea multor iudei din vremea aceea, aștepta probabil ca Mesia să întemeieze o împărăție pământească, vizibilă și puternică.

Mântuitorul nu o mustră cu asprime, ci îndreaptă gândirea ei și a fiilor săi prin întrebarea:

Puteți să beți paharul pe care îl voi bea Eu? 
(Matei 20, 22).

Locurile apropiate de Hristos nu se dobândesc prin ambiție, rudenie sau întâietate omenească, ci prin smerenie, jertfă și împărtășirea din „paharul” suferinței. În Împărăția lui Dumnezeu, cel mai mare este acela care se face slujitorul tuturor.

Salomeea lângă Crucea Domnului

Mai târziu, Salomeea avea să înțeleagă ce însemna cu adevărat paharul despre care vorbise Mântuitorul. Când mulți s-au risipit de frică, ea a rămas aproape de Cruce.

Sfântul Evanghelist Marcu o numește în mod direct printre femeile care priveau Răstignirea de departe, alături de Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi. El precizează că aceste femei Îl urmaseră și Îi slujiseră lui Iisus încă din Galileea (Marcu 15, 40-41).

Evanghelia după Matei nu îi spune numele în acest loc, ci o numește „mama fiilor lui Zevedeu” (Matei 27, 56). Prin compararea celor două mărturii evanghelice, tradiția bisericească o identifică pe această femeie cu Salomeea.

Nu mai vedem acum o mamă care cere cinste lumească pentru fiii săi, ci o ucenică rămasă lângă Hristos în ceasul umilinței, al durerii și al morții. Credința ei nu mai era legată de perspectiva unui tron pământesc. În fața Crucii, Salomeea a început să înțeleagă că slava lui Hristos este slava iubirii care se jertfește.

Purtătoare de mir și martoră a mormântului gol

După trecerea sâmbetei, Salomeea, Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov, au cumpărat miresme pentru a unge trupul Domnului. Foarte devreme, în prima zi a săptămânii, au pornit către mormânt, întrebându-se cine le va rostogoli piatra de la intrare.

Dragostea le-a făcut să pornească la drum înainte de a ști cum vor birui piedica. Ajunse acolo, au găsit piatra răsturnată și au primit vestea care avea să schimbe istoria lumii:

Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici 
(Marcu 16, 6).

De aici vine numele de „mironosiță”: purtătoare de mir. Salomeea a mers la mormânt pentru a cinsti un mort, dar a primit vestea Dumnezeului Celui viu. Ea se numără printre primele persoane care au aflat că mormântul este gol și că moartea nu L-a putut ține pe Hristos. Relatarea evanghelică poate fi citită în Marcu 15, 40-41 și 16, 1-8.

Ce știm despre anii de după Înviere?

Unele tradiții apusene povestesc că Salomeea, Maria lui Cleopa și alți ucenici ar fi fost alungați din Palestina într-o corabie și ar fi ajuns pe coasta Provenței, în sudul Franței. Localitatea Saintes-Maries-de-la-Mer păstrează până astăzi tradiția venirii Mariei Salomeea și a Mariei lui Cleopa în ținutul Camargue, aproape de gurile Ronului.

Trebuie însă făcută o precizare importantă: această călătorie nu este consemnată în Sfânta Scriptură, iar dovezile istorice timpurii care să o confirme lipsesc. Este o tradiție ↗ locală, transmisă și dezvoltată în Apus, nu un fapt biografic sigur. Chiar prezentarea oficială a sanctuarului francez vorbește despre această venire ca despre o tradiție sau legendă religioasă. Saintes-Maries-de-la-Mer – tradiția locală.

Sinaxarele ortodoxe păstrează mai ales ceea ce este esențial și sigur pentru credință: Salomeea L-a urmat pe Iisus, I-a slujit, a rămas aproape de El la Răstignire și a mers cu miruri la mormânt. Biserica pomenește faptul că s-a săvârșit în pace, fără a ne oferi amănunte istorice certe despre locul și împrejurările morții sale. Orthodox Church in America – Sfânta Mironosiță Salomeea.

Învățătura vieții sale

Salomeea nu s-a născut cu o înțelegere desăvârșită a tainei lui Hristos. La început a dorit locuri de cinste pentru fiii săi. Mai târziu a stat lângă Cruce și a înțeles că adevărata apropiere de Domnul înseamnă credincioșie, slujire și jertfă.

Viața ei ne învață că Dumnezeu nu îi leapădă pe cei care pornesc la drum cu o credință încă amestecată cu dorințe omenești. Dacă rămân lângă El, îi curăță, îi luminează și îi conduce spre adevăr.

Salomeea a cerut odinioară ca fiii ei să fie aproape de tronul lui Hristos. Dar ea însăși s-a apropiat de adevăratul Său tron: Crucea. A venit apoi la mormânt cu mir și durere, dar s-a întors purtând vestea Învierii.

Aceasta este măreția femeilor mironosițe: când puterea omenească părea biruitoare, ele au rămas credincioase; când nădejdea părea îngropată, ele au pornit spre mormânt; iar când lumea credea că totul s-a sfârșit, ele au auzit cele dintâi cuvintele:

A înviat!

Sfântă Mironosiță Salomeea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii