Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Grigorie Palama
†
Rugăciunea de dimineață a Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
În fiecare dimineață, sufletul omului caută lumină, iertare și început nou. Sfântul Grigorie Palama, mare dascăl al rugăciunii și al luminii dumnezeiești, ne lasă această cutremurătoare rugăciune de dimineață către Maica Domnului, un imn al pocăinței adânci și al nădejdii neclintite.
Ea nu este doar o rostire de cuvinte, ci o mărturisire a sufletului care, deși se știe nevrednic, îndrăznește să se apropie de Izvorul curăției și de Maica Milei.
Rugăciunea de dimineață a Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (din Apantisma) ⤵
Fecioara, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; știu, cu adevărat știu, că nu se cuvine, nici se cade că eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcați să văd icoană ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai și trupul și sufletul curat și nespurcat, și să o sărut cu buze necurate și întinate, sau să mă rog. Căci cu dreptate este că de mine, cel desfrânat, să se ingretoseze și să mă urască curatia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, că să cheme pe cei păcătoși la pocăînță, pentru această am îndrăznit și eu, să mă apropii de ține cu lacrimi rugându-mă.
Primește această mărturisire, a greșelilor mele cele multe și grele și o du Unuia Născut Fiului tău și Dumnezeu, rugându-te Lui că să fie milostiv ticalosului și tavalitului meu suflet. Că de mulțimea fărădelegilor mele sunt oprit a caută spre Dansul și a cere iertare. Pentru această, pe ține te pun înainte solitoare și mijlocitoare. Că multe și mari daruri dobandind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, și uitându-le pe toate, și nemultumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviința m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, și m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, și plin de rușine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneala, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de ras dracilor, și de urăciune oamenilor, mustrat de conștiința, rușinat de lucrurile mele cele rele și mai înainte de moarte fiind mort, și mai înainte de judecată de sine-mi osândit, și mai înainte de muncă cea fără de sfârșit de deznadajduire muncit. Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumărați talanti; cel ce întru dezmierdari cu desfranatele am cheltuit avuția cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte și spurcate, străîn de toată fapta cea bună. Miluiește-mă pe mine cel smerit; milostivește-te spre mine cel neputincios.
Mare îndrăzneala ai la Cel ce s-a născut din ține. Nimeni nu are putere precum tu, Maică lui Dumnezeu; că toate le poți, că ceea ce ești mai presus de toate zidirile și nimic nu îți este ție cu neputință, numai de vei voi. Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu rușina nădejdea mea cea către ține. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun și Dumnezeu, învrednicește-mă pe mine ticălosul și nevrednicul robul tău, să-mi iau frumusețea mea cea dintâi și dintru început și să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat și să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcaciunea dulceții celei trupești și să mă îmbrac întru sfințenia curățeniei cele sufletești; să mor lumii și să viez faptei celei bune. Călătorind eu, împreună călătorește cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întărește-mă; necajindu-mă, mă mângâie; imputinandu-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruiește; nedreptățit fiind, izbăvește-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmașilor celor nevăzuți, în toate zilele de temut mă arată; că să cunoască toți cei ce cu nedreptate mă tiranizeaza, al cui rob sunt eu.
Așa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasă mea rugăciune și nu mă rușina de nadajduirea mea cea către ține, ceea ce ești după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului. Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potolește-l; mania cea amară, îmblânzește-o; trufia și mândria părerii celei deșarte, din mintea mea șterge-o; nalucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene și bantuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuținează-le; învață limba mea să grăiască cele de folos; povățuiește ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate. Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără impiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfințească că, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curățește-mi gură mea că, cu îndrăzneala să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoșat și Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele că să audă simțitor și gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea și fagurul ale Sfintelor Scripturi, și să viețuiesc după dânsele întărindu-mă de ține.
Da-mi vreme de pocăînță, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, ferește-mă; osândit de conștiința fiind, izbăvește-mă. Și mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărțirea sufletului de ticălosul meu trup. Silă cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, ușurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de făță cea întunecată a dracilor, izbavindu-mă; de cercarea cea preaamara a vameșilor celor din aer și stapanitorilor întunericului, slobozindu-mă și zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrietenește, și stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoșată judecată mă învrednicește; și bunătăților celor veșnice și nestricacioase, mostean pe mine mă fă. Această mărturisire îți aduc ție, Stăpână mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecați, mângâierea sufletului meu, folositoarea și nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândețe primește-o și mă curățește de toată spurcaciunea trupului și a duhului. Și mă învrednicește în veacul acesta de acum fără de osânda să mă împărtășesc cu preasfântul și preacuratul Trup și Sânge al Fiului și Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cină cea preadulce și cerească a desfătării Raiului, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc. Aceste bunătăți, dobandindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul și de mare cuviință numele Fiului și Dumnezeului tău, Cel ce primește pe toți cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru ține, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare și chezasuitoare tuturor păcătoșilor.
Că prin ține, Prealaudata și Preabună Stăpână, se mântuiește toată firea omenească, lăudând și binecuvantand pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfânta și de o ființă, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin!
Această rugăciune ne învață să privim spre noi înșine cu smerenie și adevăr, dar și spre Dumnezeu cu nădejde. În ea se întâlnesc lacrima și lumina, deznădejdea de sine și încrederea în Maica Domnului — „mijlocitoarea și chezășuitoarea tuturor păcătoșilor”.
Fie ca fiecare dimineață să înceapă cu acest suspin curat către Dumnezeu, prin rugăciunea inimii și prin nădejdea în Preasfânta Sa Maică.
„Prin tine, Prealăudată și Preabună Stăpână, se mântuiește toată firea omenească.”
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu