Mi-e frică să nu-L supăr pe Dumnezeu
Poveste din copilărie despre frica de întuneric și cuvântul unui tată: „mi-e frică să nu-L supăr pe Dumnezeu”. Rugăciuni scurte pentru liniștirea inimii.
Sunt frici care vin din întunericul de afară și frici care vin din întunericul dinăuntru. Când suntem mici, întunericul camerei, tunetul, pădurea sau un hol lung par uriașe. Mai târziu, frica se schimbă: nu mai tremurăm doar de noapte, ci de gânduri, de greșeli, de slăbiciuni, de singurătate.
Și totuși, există o frică ce nu înnegrește sufletul, ci îl trezește: teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu. Nu frica paralizantă, ci frica aceea curată care te face atent, smerit, viu.
O noapte din copilărie: doi pași până la întrerupător
La 7–8 ani, frica poate să-ți fie tovarășă pe întuneric: singur, sau chiar lângă tata, simți cum îți bate inima mai tare. Și uneori, frica se strecoară tocmai atunci când casa e liniștită: te-ai culcat, ai închis ochii, și după câteva minute apare nevoia aceea mică, dar apăsătoare: trebuie să ajung până la întrerupător. Doi pași. Doar doi pași.
De multe ori, tata aprindea lumina. Într-o noapte, obosit, m-a îndrumat să o fac eu.
— Tată, ție nu ți-e frică să mergi așa, cu lumina stinsă prin casă sau noaptea pe străzi?
— Nu. De ce să-mi fie frică?
— De întuneric, de tunet…
— Nu.
— Dar să mergi prin pădure? Sunt animale sălbatice…
— Ei! Aici la munte, de câte ori nu mergi și noaptea prin pădure!? N-are de ce să-ți fie frică. Te păzește
îngerul Domnului.
Și apoi a venit cuvântul care a rămas ca o sămânță:
„ De un singur lucru mi-e frică: să nu-L supăr pe Dumnezeu. ”
Atunci m-a chemat aproape și m-a învățat o rugăciune simplă, ca pe un acoperământ pus peste suflet:
„ Cruce sfântă, culcă-mă,
Cruce sfântă, scoală-mă,
Măicuța Domnului, păzește-mă,
Doamne Iisus Hristos, mântuiește-mă! ‟
Și apoi, ca o respirație a inimii:
„ Doamne Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă! ‟
Am repetat după el. Am învățat. Apoi… am uitat. Dar mai târziu, la strâmtorare, m-am străduit să-mi amintesc rugăciunile învățate — și m-au ajutat. Pentru că rugăciunea nu se pierde: chiar dacă pare uitată, ea rămâne undeva în noi, ca o lumină mică, gata să se aprindă.
Două feluri de frică
1) Frica ce te strânge
Este frica ce te face să te simți singur, amenințat, fără ieșire. În ea, mintea aleargă, inima se tulbură, somnul fuge. E frica din care trebuie să ne ridicăm, cu blândețe și răbdare, chemând ajutorul lui Dumnezeu.
2) Frica ce te îndreaptă
Aceasta este teama de Dumnezeu: nu groaza de pedeapsă, ci respectul sfânt, cutremurul bun, grija de a nu răni iubirea. Este frica ce se însoțește cu smerenia și cu dorul de îndreptare.
De aceea, bătrânii duhovnicești au vorbit despre ea ca despre o lucrare care se naște dintr-un anumit fel de viață. Un frate l-a întrebat pe Avva Euprepios:
„Cum vine în suflet teama de Dumnezeu?”
„Dacă omul este smerit, nu agonisește și nu judecă pe altul, atunci se naște în sufletul lui teama de Dumnezeu.”
Cu alte cuvinte: teama de Dumnezeu crește acolo unde scade mândria, lăcomia și judecata altuia.
Rugăciuni pentru când te cuprinde frica
Când frica vine peste noi, nu avem nevoie întotdeauna de multe cuvinte. Avem nevoie de cuvinte adevărate, spuse cu inimă sinceră. Iată câteva mărgăritare de rugăciune, pe care le putem ține aproape:
Rugăciunea smereniei
„ Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa; luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește! ”
Rugăciunea încrederii
„ Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ție! ”
Rugăciunea Domnească
„
Tatăl nostru…” – spus încet, rar, ca și cum fiecare cuvânt ar fi un pas spre lumină.
Rugăciunea către Maica Domnului
„ Maică Preacurată, te rog frumos,
Roagă-te îndată Domnului Hristos
Să ne dăruiască ajutorul Său
Și să ne ferească de tot ce este rău!
Amin. ‟
Și mai ales, pentru clipele când nu mai poți ține un șir lung de cuvinte:
„Doamne, miluiește!”
„Doamne, ajută-mă!”
„Doamne, nu mă lăsa!”
Când te cuprinde frica (seara, noaptea, în singurătate), încearcă rânduiala aceasta simplă:
↪ Fă semnul Sfintei Cruci încet, cu atenție.
↪ Spune de 3 ori: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”
↪ Citește sau rostește din memorie
Psalmul 90, dacă îl știi, măcar câteva versete.
↪ Încredințează-te Maicii Domnului (o singură frază, dar din inimă):
„Preasfântă Maica Domnului, acoperă-mă și păzește-mă!”
Apoi taci puțin. Tăcerea după rugăciune e uneori cel mai bun „amin”.
Frica cea bună: să nu rănesc iubirea
Cuvântul tatălui – „mi-e frică să nu-L supăr pe Dumnezeu” – este, de fapt, un fel de busolă. El ne mută frica de la umbre la lumină: nu mai trăiesc speriat de întuneric, ci atent la inimă; nu mai alerg de gânduri, ci caut să rămân cu Dumnezeu.
Și aici e taina: Dumnezeu nu vrea să trăim în spaimă, ci în pocăință și în nădejde. Teama de Dumnezeu nu ne strânge, ci ne păzește; nu ne rușinează, ci ne curățește; nu ne aruncă în deznădejde, ci ne întoarce spre rugăciune.
Întrebare pentru cititori
Voi cum vă rugați când vă cuprinde frica?
Aveți o rugăciune scurtă, un psalm, o invocare pe care o spuneți mereu? Scrieți în comentarii, ca să ne întărim unii pe alții.
⏩ Acesta este lucru cuvenit fiecarui om. " Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui " .
RăspundețiȘtergere(Ecclesiastul 12:13.)
RăspundețiȘtergereIZVORUL FRICII A FOST ŞI ESTE PĂCATUL
Un semn şi un rod al unei vieţi trăite după cuvântul Evangheliei este şi acesta: să scăpăm de frică. Iar de frică am scăpat când am scăpat de păcat.
RăspundețiȘtergereNu eu ti-am dat viata,
Tu mi-ai dat-o!
Nu eu te-am nascut,
Tu m-ai nascut pe mine!
Nu eu te cresc zi de zi,
Tu ma cresti si ma inveti ce inseamna viata!
La multi ani, Daria Antonia! ❤️
La mulți ani, copil drag!
RăspundețiȘtergereUn frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac?".
Batranul ii zice:
"Cand Dumnezeu ne va cerceta, de ce trebuie sa ne temem?".
Fratele raspunde:
"De pacatele noastre".
Batranul zice:
"Atunci sa mergem in chilie, sa ne asezam si sa ne amintim pacatele, iar Domnul va fi cu noi in toate".