„Părinte, treacă paharul acesta…” Rugăciunea din Ghetsimani și taina supunerii
„Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu.” (Matei 26, 39)
Ghetsimani – „presa de ulei”, locul luptei lăuntrice
Aflăm din Sfânta Scriptură că Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avea un loc preferat de rugăciune în Grădina Ghetsimani. Numele ei înseamnă „presa de ulei”, iar grădina se afla în partea de răsărit a Ierusalimului, nu departe de Templu.
Domnul a ales acest loc ca spațiu al celor din urmă clipe înainte de a fi prins, judecat, condamnat și răstignit. În Ghetsimani, Mântuitorul a purtat
cea mai grea luptă a vieții Sale pământești. În noaptea aceea, acolo s-a aflat apogeul suferințelor Domnului; de aceea,
Ghetsimani a devenit un nume care înseamnă suferință uriașă și curajul supunerii desăvârșite (Matei 26, 36-46).
Ucenicii și privegherea care a slăbit
Urmărind textul biblic, vedem că după ce a prăznuit Paștele, Domnul a plecat împreună cu ucenicii Săi în Ghetsimani. Din grup, i-a luat mai aproape pe Petru, Iacov și Ioan, înaintând în adâncul grădinii. Acolo le-a spus că:
„Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte”,
și i-a rugat să vegheze până Se va întoarce.
Dar, în timp ce Domnul vorbea cu Tatăl în rugăciune, cei trei ucenici au adormit, cuprinși de somn adânc. Și, tocmai atunci, în rugăciunea lui Iisus, se dădea cea mai mare bătălie duhovnicească.
Agonia Mântuitorului – sudoare ca picături de sânge
Evanghelistul Luca descrie cutremurător ceea ce s-a întâmplat:
„A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” (Luca 22, 44)
Nu frica de moarte a produs această stare agonizantă, ci durerea sufletească a Domnului pentru vina omenirii pe care urma să o ia asupra Sa. Iisus știa că va fi arestat, răstignit și omorât, dar știa și că a treia zi va învia. Totuși, în acea noapte, El a simțit în plinătate greutatea paharului pe care urma să-l bea pentru toți.
„Paharul acesta” – durerea jertfei și adevărul omenesc
Cuvintele:
„Dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta…”
ne descoperă legătura Fiului cu Tatăl, la care toate sunt cu putință. Domnul știa foarte bine că această cerere era contrară planului veșnic de mântuire, dar Și-a exprimat în mod deplin și curat trăirea omenească, fiind în trup omenesc ca noi, fără păcat.
Ca om, ar fi dorit să fie îndepărtată suferința și Crucea. Dar mântuirea omului cerea o jertfă desăvârșită, care să poată răscumpăra păcatul lumii. Numai Dumnezeu-Fiul putea fi această jertfă: o jertfă de sânge, neprețuită, unică.
Sfântul Apostol Pavel spune limpede:
„Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, jertfă de ispășire…” (Romani 3, 25)
și:
„…fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9, 22)
Biruința: „Nu voia Mea, ci a Ta să se facă”
În momentele acelea, lucrarea mântuirii a arătat o greutate atât de mare, încât, pentru o clipă, părea că firea omenească se clatină sub povară. Și totuși, tocmai aici strălucește taina ascultării: Iisus Se încredințează cu totul Tatălui și primește să împlinească voia Lui, nu doar ca Fiu, ci și ca Om desăvârșit.
Prin puterea rugăciunii, El a biruit încă o dată ispita celui rău, care Îl încercase și după Botez, și care se depărtase „numai pentru o vreme” (Luca 4, 13). Acum, Mântuitorul este gata pentru Patimi. Zbuciumul firii omenești se liniștește. El Se supune de bună voie morții pe care n-o merita și merge senin spre chinuri și Răstignire.
Bunătatea Domnului față de ucenicii adormiți
De aceea, când Se întoarce la ucenici și îi găsește dormind, nu-i mai mustră aspru, ci îi lasă cu bunătate să se odihnească pentru puțin, priveghind asupra lor ca un părinte înțelegător. Dar timpul se scurge repede.
Dinspre valea Cedronului, pe aleea ce duce spre Ghetsimani, vin cei nelegiuiți cu arme și lumini de torte și făclii. Sosise ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoșilor, spre a fi osândit la moarte pe Cruce. Atunci Domnul îi trezește, zicând:
„Sculați-vă, să mergem! Iată, s-a apropiat cel ce M-a vândut.” (Marcu 14, 42)
Rugaciunea spusa de Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani
Sf. Sofronie Saharov
Powered by RedCircle
Ghetsimani nu este doar un loc din istorie. Este și
icoana fiecărei lupte lăuntrice: când inima noastră se frânge între durere și ascultare, între „aș vrea să scap” și „facă-se voia Ta”. În rugăciunea Domnului, învățăm că adevărata biruință nu este lipsa suferinței, ci
rămânerea în voia lui Dumnezeu, cu sinceritate, cu lacrimi și cu nădejde.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!
RăspundețiȘtergere+++
RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
RăspundețiȘtergere"Doamne, Iisuse Hristoase, Domnul și Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc, Cel ce ești înțelepciunea lui Dumnezeu Tatăl, pacea și puterea;
"Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine...nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Miluiește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt.
Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea cerului, din pricina mulțimii păcatelor mele celor fără de număr;
"Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ești de-a pururea veșnic, Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, binevoiește să Te întâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecătorul și Făcătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
„La început era Cuvântul, și Cuvântul era în Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.”
RăspundețiȘtergereDoamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toata milostivirea si indurarea, care ai nemasurata mila, nespusa si neajunsa iubire de oameni, cazand acum catre a Ta slava, cu frica si cu cutremur, aduc Tie multumire pentru binefacerile de care m-ai invrednicit pe mine, nevrednicul robul Tau. Te slavesc, Te laud si Te cant ca pe un Domn, Stapan si facator de bine. Si iarasi cazand inaintea Ta, Iti multumesc si cu smerenie ma rog nemasuratei si negraitei Tale milostiviri, ca si de acum inainte sa-mi daruiesti faceri de bine, ca sa sporesc in dragostea de Tine si de aproapele meu. Izbaveste-ma de tot raul si necazul. Daruieste-mi liniste. Si ma invredniceste ca in toate zilele vietii mele totdeauna multumire sa-Ti aduc si sa graiesc si sa cant cele preabune Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
RăspundețiȘtergere