Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum.

   Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum.

Duminica Sfântului Ierarh Grigorie Palama

Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum

   Duminică Sfântului Grigorie Palama este a două duminică din Postul Sfintelor Paști. A fost închinată Sfântului Palama din anul 1386, anul canonizarii sale. Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Grigorie Palama de două ori pe an: pe 14 noiembrie, ziua trecerii sale la cele veșnice și în această a două Duminică a Postului Mare.

   Sfântul Grigorie Palama ne-a mărturisit că Dumnezeu fiind personal, nu poate fi cunoscut decât după lucrarea Să. Și după cum persoanele nu se pot cunoaște de la distanță, ci numai prin comuniune, tot astfel cunoașterea lui Dumnezeu este o cunoaștere personală, nu teoretică. El vorbește de un mod de cunoaștere superior celui rațional, cunoașterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfânt, o cunoaștere-unire a celui ce cunoaște cu Cel cunoscut. Așadar, că să-L cunoști pe Dumnezeu trebuie să te împărtășești de El. Nu poți să-L cunoști pe Dumnezeu stand în afară Lui.



   Din acest motiv, Biserica a hotărât că după Duminică Ortodoxiei să se facă pomenirea Sfântului Grigorie Palama, pentru a ne arată că omul în Ortodoxie se împărtășește de lumina dumnezeiască din această viață. Sigur, lumina dumnezeiască nu se arată oamenilor în această viață decât în mod minunat, căci ea este diferită de lumina fizică. De aceea ea nu se vede cu ochii în mod natural, ci numai cu puterea Duhului Sfânt.

Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum.

Audio: Părintele Radu Tascovici, Paroh al biserici Nicuț din Câmpulung Muscel. Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum. 20/03/2022

Powered by RedCircle

 


    Paraliticul de la Vitezda, bolnav de 38 de ani și lipsit de orice fel de ajutor, cel din Capernaum ne este prezentat că fiind înconjurat de dragostea și afecțiunea a patru consăteni. Nu era singur în lupta lui cu suferință; patru îl slujeau, purtându-l pe umerii lor. Paraliticul de la Vitezda a fost vindecat de Hristos datorită voinței lui: "voiești să te faci sănătos?" (Ioan 5, 6); pe când pe cel din Capernaum Hristos l-a vindecat grație credinței celor patru care îl purtau. Credință lor a fost remediul, leacul vindecării slăbănogului.

  Textul evanghelic surprinde lămurit momentul: "Văzând credință lor, Hristos i-a spus slăbănogului: «Îndrăznește, fiule! Iertate îți sunt păcatele tale!»" (Matei 9, 2). Este primul om iertat din lume. Desigur, puterea de a ierta a preluat-o Biserica de la Întemeietorul ei prin Apostoli (Ioan 20, 23). Pentru Dumnezeu, cei patru erau transparenți; le-a putut vedea credință. Credință celor patru în puterea dumnezeiască a lui Iisus reiese și din modul lor insistent de a ajunge în casă din Capernaum, în care Mântuitorul Își rostea predică.

  Nu era pentru prima dată când Iisus vindecă pe fundamentul credinței altora. Așa a vindecat pe slugă sutașului din Capernaum (Matei 8, 5-13); pe fiica lui Iair (Matei 9, 18); pe fiica femeii cananeence și pe mulți lunatici, surzi și muți (Matei 9, 32; 15, 30; 17, 14-18). Desigur, Mântuitorul a mai vindecat pe mulți și din milă (Matei 8, 2-7).

  Sfinții Evangheliști Marcu (2, 4) și Luca (5, 19) spun că cei patru, negăsind loc pe unde să-l introducă în casă, din pricina mulțimii venite din toate satele Galileei, Iudeei și Ierusalimului, s-au suit pe acoperișul locuinței în care se află Iisus de câteva zile și, desfăcându-l, l-au lăsat pe slăbănog cu patul în mijlocul casei, înaintea lui Iisus. Ne este cunoscut faptul că, la evrei, casele aveau o parte a acoperișului rabatabilă și erau prevăzute cu o scară exterioară, cu un parapet protector din cărămidă. De obicei, pe acoperișul casei, evreii, când aveau oaspeți, montau corturi în care se putea dormi sau de multe ori puneau la uscat bumbac, în s.a. Cât privește patul slăbănogului, exegeții spun că era un pat format dintr-un schelet metalic, rabatabil, cu o plasa pe care se punea o saltea subțire.

  Cauza slăbănogirii erau păcatele: "Îndrăznește, fiule! Iertate îți sunt păcatele tale" (Matei 9, 2), i-a spus Mântuitorul, întrerupându-și pentru puțin timp cuvântul. Hristos, iertandu-i păcatele, l-a vindecat mai întâi sufletește, apoi l-a vindecat și trupește.

  Mântuitorul, simțindu-l timorat, i s-a adresat că un părinte: "Îndrăznește, fiule!" Prin acest mod de adresare, Hristos l-a asigurat pe paralitic că nici prezența lui și nici insistențele celor patru care îi purtau patul nu au fost supărătoare. Manieră de adresare a Mântuitorului "Îndrăznește, fiule!" a fost că un balsam pe sufletul lui.
❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii