Roaga-te ca Domnul nostru Iisus Hristos sa te izbaveasca de gandurile rele.
Roagă-te Domnului nostru Iisus Hristos să te izbăvească de gândurile rele.
†
O armă mai puternică și mai plină de izbândă nu vei găsi, nici în Cer, nici pe Pământ.
Rugăciunea mințîi sau rugăciunea inimii are temeiul pe care Iisus Însuși a revelat-o:
„Nu poți face nimic fără Mine” despre răscumpărarea patimii, mântuirea mântuirii.
Rugăciunea
inimii are și ea un nivel mai înalt, iar când patimă este eliberată, se
desfășoară fără cuvinte într-o iubire nesfârșită pentru Dumnezeu,
pentru om și pentru toate făpturile.
Rugăciunea inimii este sabia Duhului Sfânt,
tăiați gândurile rele în numele lui Iisus. De fapt, Iisus ne salvează
continuu de nenorociri. Luptăm cu vrăjmașul în numele lui Hristos Iisus.
Căci nu există armă mai puternică împotriva diavolului decât numele lui
Dumnezeu în cer sau pe pământ (Sfântul Ioan Botezătorul).
Pentru
a ne putea controla gândurile trebuie să ducem o lupta cu noi înșine.
Cu siguranță atunci când ne putem controla gândurile suntem mai
liniștiți, pășnici și avem o mai bună capacitate de a discerne
lucrurile. Atunci când ne controlăm gândurile devenim mai pioși.
Adevărață rugăciune cere un cuget liniștit, eliberat de gândurile și
frământările lumești așa încât să putem auzi vocea lui Dumnezeu care
vine din inima noastră. Dar pentru lupta cu gândurile avem nevoie de
ajutor. Sfântul Isihie ne spune:
Duhurile viclene ne stăpânesc mintea foarte ușor cu slavă deșartă. Dar când îi cerem ajutorul Mântuitorului nostru Iisus Hristos duhurile viclene dispar de la noi într-o secundă.
Lupta cu gândurile nu e deloc o lupta ușoară și tocmai atunci când crezi că îți poți stăpâni gândurile atunci pierzi lupta. Cheia este la ceea ce se referea Sfântul Isihie, să ceri ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos pentru că singur nu vei reuși niciodată. Sfântul Teofan Zavoratul ne spune:
Atât timp cât Îi vom cere ajutorul lui Dumnezeu cu frică, credință, nădejde și dragoste să depărteze din mintea noastră toate gândurile urâte, doar atunci Îl putem vedea pe Dumnezeu cu ochii mințîi.
Dacă vom
acordă atenția cuvenită gândurilor noastre și Îl vom ruga pe Dumnezeu să
ne ajute în această lupta deoarece singuri nu putem, atunci gândurile
cele urâte vor dispărea din mintea noastră. Diavolul care a încercat să
pună în mintea noastră acele gânduri urâte va fi înfrânt. De aceea,
rugăciunea mințîi:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul,
-
este foarte importantă în lupta noastră cu gândurile. Numai pronunțând
numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos și gândurile cele rele vor
dispărea.
Sfântul Teofan Zavoratul ne oferă un exemplu în lupta cu gândurile:
„Un
pustnic trăia în deșert. Diavolii au venit să-l atace și să-l scoată
afară din chilia să. Pustnicul se lupta și el cu ei astfel încât
diavolii ajunseseră să-l scoată afară din chilia să. Văzându-se în
pericol mare pustnicul Îl chema în ajutor pe Mântuitorul Iisus Hristos
și spuse:
Doamne Iisuse Hristoase! Nu mă părăși, ajută-mă!
De
îndată ce L-a chemat în ajutor pe Mântuitorul Iisus Hristos,
Mântuitorul Însuși a apărut în față lui și a izgonit de acolo demonii
care îl chinuiau pe pustnic. Mântuitorul i-a zis însă pustnicului:
Eu nu te-am părăsit dar că să te pot ajută trebuie să-mi ceri ajutorul și tu singur ai încercat să te lupți cu diavolii, dar să știi că de unul singur nu te poți lupta cu diavolul. Trebuie să-mi ceri ajutorul și Eu îndată te voi ajută.
După ce i-a spus aceste
cuvinte pustnicului, Mântuitorul a dispărut. Așadar, în lupta noastră cu
gândurile rele trebuie să cerem ajutor lui Dumnezeu.
Sfinții
Părinți spun că rădăcina tuturor păcatelor se află în cugetele cele
rele. De aceea se cuvine să ne îngrijim de ceea ce lucrează mintea
noastră, și să încercăm pe cât posibil să punem pază strașnică, alungând
toate cugetele necurate.
Sfântul Marcu Ascetul spunea că lui
Dumnezeu nu i se ascunde nici un gând al nostru. El măsoară și
cântărește toate gândurile noastre. Vom fi judecați nu numai după fapte,
ci mai ales după gândurile și intențiile noastre.
Cel ce
primește gândurile rele care-i vin în minte și nu le taie de îndată,
vorbește cu ele și se învoiește cu ele, ajunge în cele din urmă să
săvârșească păcatul. Gândurile rele nu ar avea asupra noastră nici o
putere dacă ne-am strădui să le izgonim la timp din mintea și din inima
noastră.
Rugăciune pentru izbăvirea de gânduri rele:
Dumnezeule mai înainte de veci, Care cunoști cele ascunse, Care cerci inimile și rărunchii, Cela ce șezi pe heruvimi și vezi adâncurile, Care de departe pricepi gândurile mele! Tu știi că urăsc gândurile necurate, scârbavnice, hulitoare, care năvălesc fără de rușine asupra mea, și că nu mă învoiesc cu ele, și rog bunătatea Ta: Ceartă duhul cel hulitor, că să se depărteze de la mine, izgonește toate gândurile rele, că să nu mă mai necăjească. Alina tulburarea inimii mele, potolește viforul gândurilor mele, rușinează-l pe vrăjmaș, care smintește conștiința mea, că să nu se mai bucurie potrivnicul meu de mine. De Ține ascultă toate: poruncește viforului și tulburării mințîi mele că să se liniștească, încât să slujesc fără îndoială și tulburare Ție, Domnului meu, în toate zilele viețîi mele. Amin.
Sfântul
Dimitrie al Rostovului îi povățuiește pe cei tulburați de gândurile
rele și hulitoare să nu se teamă, nici să se necăjească peste măsură, ci
să se roage cu credință Domnului pentru a izgoni această ispita.
Gândurile
de hula sunt semănate de cel rău în mintea celor credincioși, care se
nevoiesc pentru Dumnezeu. Ele nu sunt ale noastre, ci sunt insuflate de
vrăjmașul diavol care voiește să ne aducă la îndoială și mai apoi la
necredință.
Atunci când ne chinuie gândurile de hula împotriva
lui Dumnezeu, Sfântul Dimitrie al Rostovului spune să rostim Crezul,
făcând cât de multe metanii putem.
Dacă aceste gânduri se
îndreaptă împotriva Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să rostim o
rugăciune către Maică Domnului, un tropar al ei, cu metanii, zicând: 👇
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine păcătosul!
Gândurile de hula împotriva Sfintelor Taine ale lui Hristos pot fi alungate cu rugăciunea care se citește înainte de Sfânta Împărtășanie:
Cred Doamne, și mărturisesc, că Tu ești cu adevăraț Fiul lui Dumnezeu Celui viu, care ai venit în lume să mântuiești pe cei credincioși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși preacurat Trupul Tău, și acesta este însuși scump sângele Tău. Deci mă rog Ție, miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu știință și cu neștiință. Și mă învrednicește, fără de osânda, să mă împărtășesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viață de veci. Amin. Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește, că nu voi spune vrăjmașului Tău taină Ta, nici sărutare îți voi da că Iuda. Ci că talharul mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta. Nu spre judecată sau spre osânda să-mi fie mie împărtășirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului. Amin.
Rugăciunile de durere, frică, gânduri și coșmaruri bântuie oamenii.
Când suntem îngroziți și întristați de coșmaruri, va rugăm să ne anunțați că această tulburare vine de la diavol, pe care Sfântul Vasile cel Mare i-a numit „duhul miezului nopții, duhul amăgirii”. Cu toții avem uneori coșmaruri și chiar și atunci când stăm și ne rugăm în tăcere, diavolul ne va provoca neobosit. Într-o perioada atât de îngrozitoare, avem la îndemână Sfânta Cruce ( † ) și rugăciunile.
Rugăciuni scurte, care devin puternice și deosebit de benefice prin repetare din tot sufletul:
Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea; pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine și mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea și m-am abatut. Inima mea s-a tulburat întru mine și frică morții a căzut asupra mea. Temere și cutremur au venit peste mine și întunericul m-a acoperit.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Ține rugaciunea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viață mea de iad s-a apropiat!
Miluiește-mă, Doamne, că nepuțîncios sunt! Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nopțile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.
Pentru ce ești mahnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește spre Dumnezeu și mă voi mărturiși Lui, mântuirea fetei mele și Dumnezeul meu.
Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?
Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dansul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu. Amin.
- De voi și umblă în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. (Ps. 22, 4)
- Domnul este lumînarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul viețîi mele; de cine mă voi înfricoșa? (Ps. 26, 1-2)
Psalmul 53 >>>
- Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te! (Ps. 69, 1)
- Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. (Ps. 117, 6)
Rugăciune pentru izbăvirea de vise urâte și năluciri
Doamne, Dumnezeule mare, Împărate Cel fără de început, trimite pe Mihail, Arhanghelul Tău în ajutorul meu, că să mă scape de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți.
O, Mihaile, mare Arhanghele, intaiule stătător și voievod al cereștilor puteri, fii mie ajutor întru toate, în strambatati, în scârbe, întru mâhnire, în pustii, pe cale și pe apă, și mă izbăvește de toată înșelăciunea diavolească.
Iar când mă vei auzi pe mine robul tău, rugându-mă ție și chemând numele tău, grăbește spre ajutorul meu, și auzi rugăciunea mea.
Așa mare Arhanghele, biruiește pe toți cei care se împotrivesc mie, și mă acoperă și mă apară de cel viclean cu puterea cinstitei și de viață facatoarei Cruci, și cu solirile marilor Arhangheli, și ale tuturor puterilor cerești, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos pentru izbăvirea de gânduri urâte:
Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, ziditorul și ocârmuitorul întregii făpturi, Fiule, Unul-Născut, care ai strălucit fără de ani din Tatăl și același, neschimbat și neamestecat precum știi Te-ai întrupat din Preasfântă Fecioara Maria, că să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit, Cel ce nu te-ai despărțit de Tatăl și ai petrecut împreună cu noi, netrebnicii, lumina nepătimirii, stricătorul întunericului necunoștinței, strălucirea celor treze, bucuria ortodocșilor, dulceață îngerilor și a sufletelor, Cel ce ești poftit și dorit, bogăția cea covârșitoare a mințîi celei curate care Te caută pe Ține, Cel din fire PreaBun, PreaIndurat și PreaMilostiv, alungă de la mine, ticălosul, gândurile celor ce mă supără pe mine. Că Tu, cunoscătorule de inimi, Cel ce vezi cele ascunse ale mele, știi că sunt fără voia mea. Iartă-mi-le, Stăpâne al tuturor, și să nu-mi fie obișnuință spre păcat, ci milostiv făcându-Te mie, trimite din scaunul cel sfânt al slavei Tale daruri care să acopere neputință mea , a robului tău celui netrebnic (...) Înțelepțește-mă și voi învață poruncile Tale, că să fiu viu. Vindecă rănile sufletului meu și luminează ochii cugetului meu că să înțeleg totdeauna iconomia care s-a făcut pentru mine.
Și ce voi zice Ție, mai înainte cunoscătorule, Cel ce încerci inimile și rărunchii oamenilor?
Tu știi că inima mea însetează de Ține că un pământ uscat, deci, Stăpâne PreaBune, trimite-mi darul Tău că să sature foamea și să adape setea mea. Că după Ține doresc și însetez, Lumina adevărului și Dătătorul mântuirii. Pică, Doamne, o picătură a milei Tale că să se aprindă că o văpaie inima mea și să mistuiască mărăcini și ciulinii din ea, gândurile cele rele.
Iar mintea mea să se facă precum un rob dorind și căutându-Te numai pe Ține, Mântuitorul lumii.
Izbăvește-mă, Doamne, de toți vrășmașii cei nevăzuți care vânează sufletul meu și-mi dăruiește că cealaltă vreme a vieții mele să o petrec în curăție și răbdare, BinePlacuta Ție. Și după mulțimea indurarilor Tale dăruiește-mi iertare greșelilor mele celor din fiecare zi.
Așa Stăpâne Prea-Bune, ascultă rugăciunea mea și-mi dăruiește cererile inimii mele, că să fac biserica a darului Tău. Și locuind El în mine, să-mi strângă cugetul meu că un frâu că nu cumva rătăcind, să greșesc Ție și să fiu scos afară din lumina Ta. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru și Ție Slavă, mulțumire în închinăciune înălțăm, împreună Celui fără de început al Tău Părinte și PreaSfantului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
MOMENT POETIC, SLOVĂ, GÂND, CUGET ȘI
RăspundețiȘtergereSUFLET ROMÂNESC
..….. IADUL …….
Autor. Zorica Lațco
.
Trecând prin șapte nopți fără de vad,
Cu îngerul m-am pogorât la iad;
Nici foc, nici fum, nici clocote de smoală,
O veșnicie netedă și goală...
..
Stau trupuri lângă trupuri, prinse ‘n chin,
Ca boabele de strugur în ciorchin.
Nici ploi de plumb, nici aspră biciuială,
O mucedă, cumplită lâncezeală,
…
Că nu se mișcă ‘n veci nimic din loc,
Nici flacără de dor, nici gând de foc.
Că ‘n aerul pătruns de făr 'delege,
Nu poate val de cântec să se ‘nchege
….
Și ‘n cuget pângărit și necurat
Cuvântul sfânt nicicând nu s-a ‘ntrupat.
O piatră ‘ncremenită-n ‘nemișcare
Puteri să dea viață nouă n-are.
…..
În noaptea fără margini totu-i șters,
Culoare, formă, armonie, vers.
Din goluri, care fără fund se cască,
Nu poate frumusețe să se nască;
……
În duhurile oarbe de păcat
Nu strălucește chipu-i luminat.
Cu Îngerul treceam prin iad în pripă,
Vedeam durerea care nu mai țipă.
…….
Pe ‘ntinsul înfiorător de mut
Se țes zăbranice de chin tăcut.
Stau osândiții ‘n cruntă neclintire,
Cu trupu ‘nveșnicit în zvârcolire,
……..
Cu rânjetu ‘mpietrit pe fața lor,
Cu răni, ce ard adânc, dar nu-i mai dor.
Se ‘ncheagă-n jar, ca ghețurile ‘n râuri
Șerpi otrăviți de pofte și desfrâuri.
………
Petrec în sânul Marii Urâciuni
Mulțime nemișcată de nebuni,
Pe toți i-a șters din Cărțile Vieții
Păcatele, împotriva Divinității.
RăspundețiȘtergereDiavolul vine ma intai catre sufletul omului ca o furnica, ca ceva neinsemnat, apoi, daca il lasi sa-si faca ale lui in suflet, cu vremea se face ca un leu si nu mai poti sa-l scoti din suflet.
RăspundețiȘtergereUn satean i-a spus intr-o zi vecinului sau:
- In zadar incerc sa dobandesc pacea, iertand pe cei care mi-au facut rau.
Vecinul i-a raspuns:
- Daca nu primesti pacea iertand, inseamna ca nu ai iertat.
- Ba da - eu am iertat mereu, dar n-am fost partas pacii, a grait sateanul.
- Vecine, repet: iertarea astfel data, fara indoiala ca n-a fost buna.
- Ce-i lipseste?, a zis sateanul.
- Adeseori, iarna, soarele bate in plin. Lumina lui e stralucitoare, dar el nu poate incalzi. Ii lipseste caldura. Stai sub stralucirea lui si ingheti. Tot asemenea, iubite vecine, este si cu iertarea. Ca ea sa aduca in suflet pacea pe care o doresti, ii trebuie caldura uitarii. Daca iertam fara sa uitam, aceasta iertare nu este iertare. Este o simpla vorba. Numai uitand, iertam cu adevarat, a marturisit vecinul.