Rugăciunea Recunoștinței Divine: O Cântare de Laudă către Dumnezeu

   Acatist de mulțumire către D O M N U L

   Rugăciunea de mulțumire este mai mult decât un simplu act de recunoștință – este o experiență spirituală profundă care ne conectează la divin, ne aduce alinare și ne reamintește de miracolul fiecărei clipe trăite. Fie ca aceste cuvinte să îți inspire inima și să îți aducă pace, iar fiecare vers să fie o chemare la contemplare și laudă.

†

Condacul 1

    Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viață pământeasca și pentru cerești-le bucurii ale împărăției Tale. Arată-ne și de acum înainte milă Ta, celor care cântăm: Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

Icosul 1

    Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care Te cunosc pe Ține:

• Slavă Ție, Celui ce m-ai chemat la viață,

• Slavă Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii,

• Slavă Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul că pe o carte veșnică a înțelepciunii,

• Slavă veșniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

• Slavă Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse,

• Slavă Ție, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

• Slavă Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 2-lea

   D O A M N E, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munții care tind spre cer, apele că niște oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor și curgerea ușoară a norilor, întreagă fire șoptește tainic, toată e plină de mângâiere, păsările și dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumusețea cea degrab trecătoare care deșteaptă dorul de veșnicul locaș unde întru nestricăcioasă frumusețe se aude cântărea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

   M-ai adus în viață această că într-un răi preasfânt. Am văzut cerul că un potir albastru și adânc, în azurul căruia cânta păsările, am ascultat foșnetul plin de pace al pădurii și susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate și dulci, că și din mierea cea parfumată. Ce bine e la Ține pe pământ, și câtă bucurie să fii oaspetele Tău!

• Slavă Ție, pentru praznicul vieții,

• Slavă Ție, pentru bună mireasma a lăcrămioarelor și trandafirilor,

• Slavă Ție, pentru felurimea cea desfățata a roadelor și a semințelor,

• Slavă Ție, pentru strălucirea de giuvaer din rouă dimineții,

• Slavă Ție, pentru surâsul deșteptării scăldate în lumina,

• Slavă Ție, pentru frumusețea zidirii mâinilor Tale,

• Slavă Ție, pentru viață veacului acesta, prevestitoare a celei cerești,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 3-lea

   Prin puterea Sfântului Duh împrăștie mireasma orice floare: adiere tihnită de parfum, gingașă alcătuire de culori, frumusețea Celui Mare întru cele smerite. Laudă și cinste Făcătorului de viață Dumnezeu, Cel Care a încununat țarână cu aurul spicelor și cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliți-va și-I cântați Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

   Cât de minunat ești în praznicul primăverii, când se trezește la viață toată făptură și de prin mii de părți strigă cu bucurie către Ține: Tu ești Izvorul vieții, tu ești Biruitorul morții! Mângâiate de lumina lunii și de cântecele privighetorilor, stau văile și codrii în veșminte de nuntă, întreagă lume este mireasă Ta, ea îl așteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarbă câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?

• Slavă Ție, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori și gusturi și miresme,

• Slavă Ție, pentru zidirea cea primitoare și bogată în mângâiere,

• Slavă Ție, că ne-ai înconjurat cu mii și mii de făpturi,

• Slavă Ție, pentru adâncul înțelepciunii Tale, care și-a pus pecetea peste întreagă lume,

• Slavă Ție, cu evlavie sărut urmele pașilor Tăi nevăzuți,

• Slavă Ție, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieții veșnice,

• Slavă Ție, pentru nădejdea vieții nestricăcioase, nepieritoare, desăvârșite,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 4-lea

   Cu câtă dulceață îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Ține, ce Făcător de viață este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul și mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Ține. Rugăciunea adusă Ție prinde viață și se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul și cât de mărețe și pline de talc apar atunci viață și făptură toată! Unde nu ești Tu - acolo e pustiu. Unde ești Tu - acolo e bogăția sufletului, acolo se revarsă, că un șuvoi de apă vie, cântărea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

   Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihnă somnului obștesc și la căderea zilei liniștea se așterne, eu văd cămară Ta sub chipul palatelor strălucitoare și a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc și porfira, aur și azur grăiesc prorocind despre frumusețea cea negrăită a corturilor Tale și cu glas de prăznuire strigă:

• Slavă Ție, în ceasul tihnit al înserării,

• Slavă Ție, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare liniște,

• Slavă Ție, pentru rază de rămas-bun a soarelui care apune,

• Slavă Ție, pentru odihnă somnului adânc,

• Slavă Ție, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,

• Slavă Ție, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,

• Slavă Ție, pentru deșteptarea făgăduită spre bucuria veșnicei zile neinserate,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 5-lea

   Nu sunt cumplite viforele vieții pentru acela în al cărui suflet strălucește făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea și întuneric, groază și urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace și lumina: acolo e Hristos! Și inima cânta: Aliluia!

Icosul al 5-lea

   Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât ești de bogat și câte lumini ai! Prin razele îndepărtaților luminători mă privește veșnicia; sunt așa mic și neînsemnat, dar cu mine este Domnul și pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.

• Slavă Ție, pentru necontenită Ta purtare de grijă,

• Slavă Ție, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,

• Slavă Ție, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,

• Slavă Ție, pentru blândețea dobitoacelor care-mi slujesc,

• Slavă Ție, pentru clipele luminoase ale viețîi mele,

• Slavă Ție, pentru bucuriile limpezi ale inimii,

• Slavă Ție, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi și de a contempla,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al-6-lea

   Cât ești de măreț și de apropiat întru cumplită suflare a furtunii, cum se vădește atotputernicia mâinii Tale în șerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreția Ta. Glasul Domnului peste câmpii și în foșnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor și ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munților care scuipă foc. Tu scuturi pământul că pe un veșmânt; Tu înalți până la cer valurile marii. Laudă Ție, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalte strigat de pocăință: Aliluia!

Icosul al-6-lea

   Că fulgerul când luminează cămările ospățului și după el par jalnice toate făcliile, așa ai strălucit și Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate și firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu năzuiește spre Ține!

• Slavă Ție, hotar al celor mai înalte visuri omenești,

• Slavă Ție, pentru setea noastră nepotolită după împărtășirea cu Dumnezeu,

• Slavă Ție, Celui ce ai aprins în noi nemulțumirea numai cu viață cea de pe pământ,

• Slavă Ție, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveșmântându-ne cu cele mai gingașe raze ale Tale,

• Slavă Ție, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului și ai sortit tot răul spre nimicire,

• Slavă Ție, pentru descoperirile Tale;

• Slavă Ție, pentru fericirea de a Te simți și de a viețui cu Ține,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al-7-lea

   În sânul minunatei simfonii care ne înfășoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăției ce va să fie în dulceață cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simțirea înalta din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumusețe ne poartă sufletul spre Ține, că o puternică chemare, făcându-ne să înălțăm cu glas de sărbătoare cântărea: Aliluia!

Icosul al-7-lea

   Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi și faci să rodească artă pictorilor, inspirația poeților, gândirea savanților. Cu puterea cunoașterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înțelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor și fără de voie Te mărturisesc: O, cât ești de mare în operele lor, cât ești de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!

• Slavă Ție, Celui ce Ți-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,

• Slavă Ție, că toată făptură e plină de legile pe care i le-ai rânduit,

• Slavă Ție, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,

• Slavă Ție, pentru ceea ce cu înțelepciune ne-ai ascuns,

• Slavă Ție, pentru geniul minții omenești,

• Slavă Ție, pentru puterea de a lucra cele de folos,

• Slavă Ție, pentru limbile de foc ale inspirației,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al-8-lea

   Cât de apropiat ești de noi în ziua bolii! Tu Însuți cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuți Te apleci spre patul celui suferind. Și inima lui stă de vorba cu Ține. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri și scârbe, Tu trimiți ajutor neașteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste și mântui, Ție îți înălțăm cântare: Aliluia!

Icosul al-8-lea

   Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înțelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea și mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înțeles că Tu ești bun și fericiți sunt cei care aleargă la Ține. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:

• Slavă Ție, Celui ce plinești cererea mea pentru cele bune;

• Slavă Ție, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;

• Slavă Ție, Celui ce tămăduiești neputințele și scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;

• Slavă Ție, Celui ce singur știi de ce îngădui să fim prigoniți pe nedrept;

• Slavă Ție, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit și tuturor le dăruiești viață de veci;

• Slavă Ție, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt și bun;

• Slavă Ție, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noștri adormiți întru nădejdea învierii;

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al-9-lea

   De ce zâmbește tainic toată făptură în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inima o minunată ușurare, fără asemănare cu cele pământești și însuși văzduhul devine altar și biserica purtătoare de lumina? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul și pământul cânta atunci laudă: Aliluia!

Icosul al-9-lea

   Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilință, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, și ea s-a făcut purtătoare de lumina, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic și neapropiat.

• Slavă Ție, Celui ce ai preschimbat viață noastră cu faptele bunătății,

• Slavă Ție, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceață fiecare din poruncile Tale,

• Slavă Ție, Celui ce Te sălășluiești în chip nevăzut acolo unde adie bună mireasma a milostivirii,

• Slavă Ție, Celui ce ne-ai trimis nereușite și scârbe, că să ne întoarcem ochii spre suferință celorlalți,

• Slavă Ție, Celui ce ai pus mare răsplată în însăși fapta bună,

• Slavă Ție, Celui ce primești avântul spre cele înalte,

• Slavă Ție, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 10-lea

   Un lucru destrămat în pulbere nu se ridică la loc, dar Tu învii pe cei a căror conștiința s-a stins și întorci la frumusețea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Ține nimic nu e cu neputință de îndreptat. Tu ești cu totul dragoste. Tu ești Cel ce pe toate le zidești, și Cel ce iarăși dai viață. Pe Ține Te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

   Dumnezeul meu, Cel ce cunoști căderea îngerului trufaș al zorilor, mântuiește-mă cu harul tău, nu mă lasă să mă îndepărtez de Ține și nu-mi da să mă îndoiesc de Ține. Da auzului meu agerime, că să aud în toate clipele vieții mele glasul Tău tainic și să-Ți strig Ție, Celui veșnic:

• Slavă Ție, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,

• Slavă Ție, pentru presimțirile dăruite de har,

• Slavă Ție, pentru povețele glasului tainic,

• Slavă Ție, pentru descoperirile din vis și din trezie ale cuvioșilor Tăi,

• Slavă Ție, Celui ce zădărnicești planurile nefolositoare,

• Slavă Ție, Celui ce ne trezești prin suferințe din beția patimilor,

• Slavă Ție, Celui care smerești spre mântuire trufia inimii,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 11-lea

   Prin lanțul de gheață al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale și dragostea Ta de oameni. Tu ești aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se așterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii și al mântuirii, aici nu încetează în veci laudă: Aliluia!

Icosul al 11-lea

   Fericit cel care va cină în împărăția Ta, însă Tu m-ai împărtășit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul și Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit știutele Taine și am simțit iubirea Ta cea negrăită și mai presus de fire?

• Slavă Ție, pentru puterea harului Tău cel necuprins și de viață făcător,

• Slavă Ție, Celui ce ai înălțat Biserica Ta că adăpost lumii ostenite,

• Slavă Ție, Celui ce ne-ai născut a două oară prin apele cele de viață făcătoare ale Botezului.

• Slavă Ție, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,

• Slavă Ție, adânc nesecat al iertării,

• Slavă Ție, pentru paharul vieții și pentru pâinea bucuriei veșnice,

• Slavă Ție, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 12-lea

   De multe ori am privit cum se răsfrângea slavă Ta pe chipurile celor răposați. Cum străluceau de nepământeasca frumusețe și bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii și al odihnei în sfârșit atinse; tăcerea lor strigă spre Ține. În ceasul sfârșitului, luminează și sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

   Ce înseamnă laudele mele înaintea Ta! Eu nu am auzit cântărea heruvimilor - această este partea sufletelor înalte - dar știu cum Te slăvește firea. Am privit iarnă cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îți aduce tihnită rugăciune, înveșmântat în haina albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Ține soarele care răsare și am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foșnesc codrii, cânta vânturile și apele susură cu taină despre Ține, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mișcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înțelepciune, pe nesfârșitele întinderi. Ce e laudă mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc și văd dragostea Ta, râvnesc să-Ți mulțumesc, să mă rog Ție și să strig:

• Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat lumina,

• Slavă Ție, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată și dumnezeiască,

• Slavă Ție, Celui ce ne umbrești cu lumina, cu cetele sfinților și îngerilor Tăi,

• Slavă Ție, Preasfântul-ui Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăția Ta,

• Slavă Ție, Duhule Sfinte, Soare de Viață Făcător al veacului ce va să vină,

• Slavă Ție, Fiule al lui Dumnezeu, începătura a mântuirii noastre,

• Slavă Ție, pentru toate, Treime Dumnezeiască și Preabună,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Condacul al 13-lea

   O, Preabună și de Viață-Făcătoare Treime, primește mulțumire pentru toate milele Tale și ne arată vrednici de binefacerile Tale că, înmulțind talanții care ne-au fost încredințați, să intrăm în veșnică bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruință: Aliluia!

 (acest condac se zice de trei ori) 👆

---

Apoi iarăși se zice Icosul întâi 👇

   Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care Te cunosc pe Ține:

• Slavă Ție, Celui ce m-ai chemat la viață,

• Slavă Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii,

• Slavă Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul că pe o carte veșnică a înțelepciunii,

• Slavă veșniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

• Slavă Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse,

• Slavă Ție, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

• Slavă Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie,

• Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!

---

Și Condacul întâi

   Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viață pământeasca și pentru cerești-le bucurii ale împărăției Tale. Arată-ne și de acum înainte milă Ta, celor care cântăm: Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!