Bucurați-vă, prieteni — poezie de Dumitru Matcovschi
Există poezii care ating sufletul prin simplitatea și adevărul lor. Cuvintele poetului
Dumitru Matcovschi ne amintesc că viața trece repede, asemenea unui vis frumos, dar scurt. În graba noastră zilnică, uităm să ne bucurăm de darurile mici — de prieteni, de un cântec, de lumina unei seri liniștite.
Această poezie este o chemare la recunoștință și bucurie, la a trăi clipa cu suflet curat, privind lumea prin ochii inimii.
Bucurați-vă, prieteni
de Dumitru Matcovschi
Eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește,
Îmbătrânesc, îmbătrânești, îmbătrânește.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
Simplă de tot,
Scurtă de tot
Viața ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare și-a pus la pălărie.
Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moșneag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-împlit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul?
Noi am știut zborul înalt, dorul și plânsul...
Zilele trec, zilele vin... Ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viața descrește.
Eu mă grăbesc,
Tu te grăbești,
El se grăbește.
Bucurați-vă, prieteni, de prieteni și de frați,
Bucurați-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtați.
Bucurați-vă de-un cântec,
De-un amurg cu flori de tei,
Bucurați-vă o viață
De lumina dragostei...
🌿 Gând de încheiere
Această poezie este un îndemn simplu și profund: să nu uităm bucuria.
Să ne bucurăm de oamenii dragi, de lucrurile mărunte și de fiecare zi pe care Dumnezeu ne-o dăruiește.
Căci viața, oricât de grăbită ar fi, este o binecuvântare atunci când e trăită cu iubire și recunoștință.
Comentarii
Trimiteți un comentariu