Trebuie sa ne amintim de noi insine ca sa nu muncim degeaba!

   Trebuie sa ne amintim de noi insine ca sa nu muncim degeaba!

Pilda

†

  Un batran a auzit in chilia sa un glas:

– Vino sa-ti arat ce fac oamenii!
Batranul s-a sculat si s-a dus si, in scurta vreme, a vazut un om care taia lemne si le punea intr-o gramada mare. Nu putea nici sa le ridice, nici sa le dea intr-o parte, dar continua sa sporeasca mormanul. Pe urma, i-a fost aratat un om care statea langa fantana si lua apa intr-un ulcior spart, iar apa curgea toata inapoi.

Glasul i-a zis atunci:

– Sa mergem sa-ti arat altceva!
Batranul a vazut o biserica si doi oameni calare. Calaretii tineau de capete o barna si incercau sa intre pe usa, dar, intrucat niciunul dintre ei nu voia sa-l lase in fata pe celalalt, barna ii oprea si amandoi ramaneau afara.

– Iata oamenii ce par a purta sarcina dreptatii, dar o fac cu trufie si nu vor sa se smereasca. De aceea, nu pot sa intre pe calea dreapta. De aceea, raman in afara Imparatiei lui Dumnezeu – a lamurit glasul. Cel care taie lemne este omul impovarat de nelegiuiri, care, in loc sa se pocaiasca, adauga mereu pacate noi la cele de mai inainte. Cel care scoate apa in ulcior spart este cel care, cu toate ca face fapte bune, amesteca in ele fapte rele si prin asta pierde binele savarsit.
Trebuie sa luam aminte la noi insine ca sa nu ne ostenim in zadar!

Sa nu continuam in greseala.

Poti avea impresia ca ai invatat sa faci un lucru bine, dar el sa nu fie benefic pentru ceilalti sau sa iti dauneze chiar tie. Recent, am citit „Biblia” si am vazut cum Saul din Tars a participat la lapidarea ucenicului crestin Stefan. El credea ca lupta pentru un adevar. Comportamentul sau a pornit de la impresia ca procedeaza corect si ca Dumnezeul in care credea el era adevaratul Dumnezeu. De-abia ulterior, el a avut o viziune in care aparea Iisus Hristos. In urma acestei viziuni, el a orbit, Lumina Sfanta si revelatia au avut acest efect profund, acest impact puternic. Si, dupa ce si-a dat seama cat a gresit, a fost vindecat de cel pe care nu-l recunostea ca Dumnezeu.

Experienta l-a schimbat profund si a devenit cel pe care crestinii il numesc Sfantul Apostol Pavel. Scrierile lui, dictate lui Luca, au ajuns pana la noi. Asadar, el si-a dat seama ca faptele sale nu erau bune, iar credinta lui era gresita. Dar, a invatat din erorile sale, a fost iertat si vindecat. Tot astfel si noi, cand mergem pe un drum care nu duce nicaieri trebuie sa avem vointa si puterea sa schimbam directia. Singura iesire este sa nu persistam in greseala, sa avem forta sa o luam de la inceput. Sa nu amestecam faptele bune cu cele nepotrivite si sa nu stam sa admiram un morman de nelegiuiri care nu ne folosesc la nimic, nu duc niciunde si ne tin in loc. Sa avem capacitatea sa reparam raul si sa mergem inainte cu sufletul purificat, renascut.

Sfantul Apostol Pavel – Cuvinte din invataturile sale

Acum insa si voi pe toate sa le lepadati: mania, intaratarea, rautatea, blasfemia, cuvantul nerusinat din gura voastra. Nu va mintiti unul pe altul, de vreme ce v-ati dezbracat de omul cel vechi laolalta cu faptele lui, si v-ati imbracat cu cel nou, care spre cunoastere se reinnoieste dupa chipul Celui ce l-a zidit. 

(Sfantul Apostol Pavel 3-67)

Nu platiti nimanui cu rau pentru rau. Ingrijiti-va de cele bune in fata tuturor oamenilor. Daca-i cu putinta, pe cat tine de voi, traiti in pace cu toti oamenii. Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci dati-i foc maniei graite de Domnul, caci scris este: A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati. Dimpotriva, daca dusmanul tau e flamand, da-i sa manance. Daca-i e sete, da-i sa bea. Caci facand aceasta, carbuni de foc vei gramadi pe capul lui. Nu te lasa biruit de rau, ci raul cu binele biruieste-l.

 (Sfantul Apostol Pavel 3-67)

Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci esti fara cuvant de aparare. Fiindca in ceea ce pe altul il judeci, pe tine insuti te osandesti, caci aceleasi lucruri le faci si tu, cel care judeci. 

(Sfantul Apostol Pavel 3-67)