Nu e păcat ce bagi în gură? Redefinirea postului și a vieții interioare
†
Din Evanghelie la inimă: Descoperirea adevăratului sens al postului
Nu e păcat ce bagi în gură? – Adevăr răstălmăcit și luptă cu firea căzută
Nu e păcat ce bagi în gură, ci ce scoți pe gură.La o primă vedere, aceste cuvinte par să invite la o interpretare adânc spirituală, însă ele ascund în realitate o adevăr răstălmăcit, desprins din contextul autentic al Evangheliei și transformat în dreptate pentru a justifica o atitudine de nepăsare față de disciplina spirituală. În această postare, ne propunem să restabilim adevărul mărturisit a Mântuitorului, așa cum este prezentat în Sfânta Scriptură și interpretat de Sfinții Părinți, evidențiind cât de strâns legată este viața noastră de alegerile ce le facem în fața mesei.
1. Cuvintele Mântuitorului – contextul adevărat
În Matei 15, 11, Domnul Iisus clarifică esența cuvintelor:
„Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”
Aceste cuvinte au fost rostite ca răspuns la acuzațiile fariseilor, care îl osândeau pe ucenicii Săi pentru că nu respectau tradițiile ritualice – cum ar fi spălatul mâinilor înainte de masă. Astfel, Hristos nu vorbește despre postul rânduit de Dumnezeu, ci critică obiceiurile exterioare impuse de om. În continuare, El explică clar:
„Cele ce ies din gură ies din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt cele ce spurcă pe om; iar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15, 18-20)
Prin aceste cuvinte, se subliniază faptul că nu mâncarea în sine, ci tot ceea ce se exprimă ulterior – fie în gând, în vorbire sau în fapte – reprezintă veritabila sursă a păcatului.
2. Ce este postul cu adevărat?
Postul alimentar în Biserică este mult mai mult decât o simplă schimbare de regim; este o formă de ascultare și o luptă împotriva poftelor care întărește voința, curățește mintea și înmoaie inima.
Sfântul Vasile cel Mare afirmă:
Postul este întărirea sufletului, hrană pentru minte, curățenie a trupului, ucigaș al patimilor, prieten al înfrânării.De la exemplul Mântuitorului, care a postit 40 de zile înainte de a începe misiunea Sa, la apostoli și sfinți ce se pricinuiau cu străduința postului, tradiția postului devine o chemare indisolubilă pentru tot credinciosul. În mod esențial, postul nu este o simplă privare, ci un act de înnoire spirituală care aduce omul mai aproape de Dumnezeu.
3. Inima fără post devine oarbă
Există adesea ideea că „o inimă bună” poate compensa lipsa postului. Însă ce înseamnă o inimă de fapt, dacă nu este supusă luptei constante cu firea căzută? O inimă lăsată la voia patimilor se poate îndepărta de adevărata cunoaștere a Lui Dumnezeu, rămânând învăluită în lăcomie și autosuficiență.
Sfântul Isaac Sirul avertizează:
Cine fuge de post este ca cel care stinge focul ce arde păcatele. Postul este sabia cu care tăiem legăturile poftelor.Fără disciplina postului, inima se îngreunează, iar gândurile nu mai pot atinge claritatea cerută vieții duhovnicești.
4. Ce scoatem pe gură e rodul a ce băgăm în inimă
Păcatul limbii – fie că este vorba de judecată, bârfă, minciună sau hulire – izvorăște direct din starea inimii. În același timp, postul alimentar devine prima treaptă spre purificarea acelei inimi, exact așa cum ne reamintește și Sfântul Ioan Scărarul:
Omul cu stomacul plin nu va putea fi curat cu gura, nici smerit cu inima.Astfel, ceea ce rostim, modul în care ne exprimăm gândurile și faptele, este direct influențat de ce introducem în trup și de dispoziția spirituală în care o facem. Mâncarea consumată cu măsură, însoțită de rugăciune și postire, nu doar că hrănește trupul, dar aduce și lumină asupra cuvintelor pe care le rostim.
5. Postul trupului susține postul limbii și al gândurilor
Sfântul Ioan Gură de Aur pune în echilibru ideea postului:
Postul adevărat este înfrânarea de la rău, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, depărtarea de poftiri, de jurăminte și de minciuni. Dar nu disprețui postul trupesc, căci el este temelie.Nu este vorba de a alege între postul trupului și postul inimii, ci de a le împleti în mod armonios. Când trupul se supune postului, totul devine un mijloc de a atrage sufletul spre lumină și de a-l purifica.
6. Postul – un act de ascultare, nu de justificare
Atunci când cineva folosește expresia „nu e păcat ce bagi în gură...” ca o justificare, se abat de la chemarea de pocăință și de ascultare autentică. Biserica nu cere scuze pentru păcatele comise, ci invită la o renunțare sinceră și la o apropiere de Hristos prin jertfa postului.
Așa cum ne îndeamnă Mântuitorul:
Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. (Matei 16, 24)
Crucea nu reprezintă doar suferință, ci și înfrângerea poftelor, o răstignire a trupului care ne permite să ne înălțăm spiritual.
Nu dezlega unde Dumnezeu a legat
Expresia „nu e păcat ce bagi în gură” devine periculoasă atunci când este folosită pentru a evita lupta interioară și neprihănirea sufletului. Aceasta trădează nu doar o neînțelegere a învățăturilor scripturale, ci și o teamă față de jertfa necesară pentru a cultiva o inimă curată.
Postul este, în adevăr, o școală a iubirii și a autoconștientizării. Cel ce postește cu smerenie, se roagă mai adânc, vorbește mai puțin, iartă mai ușor și simte prezența lui Dumnezeu mai clar. Adevărul complet nu este:
„Nu e păcat ce bagi în gură”, ci:
„Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, …) – iar curăția inimii se dobândește prin post, rugăciune, tăcere și pocăință.
Această postare invită la o reflecție profundă asupra rolului postului și la renunțarea la scuzele care ne împiedică să ne angajăm cu adevărat în lupta spirituală ce duce la lumină și la curățenie sufletească.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”