Cuvântul care biruie deznădejdea: „Ține-ți mintea în iad” – Sfântul Siluan Athonitul
Un cuvânt primit de la HRISTOS și tâlcuit de Sfinți: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” – o lecție despre smerenie, pocăință și nădejde vie.
Există cuvinte care nu pot fi înțelese doar cu mintea, ci trebuie trăite. Un astfel de cuvânt este și acesta, rostit de DOMNUL către Sfântul Siluan Athonitul:
Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui.
La prima vedere, pare o poruncă înfricoșătoare. Cum să-ți ții mintea în iad și, totuși, să nu deznădăjduiești? Cum pot sta împreună aceste două realități: osânda și nădejdea?
Și totuși, în acest cuvânt se ascunde una dintre cele mai adânci taine ale vieții duhovnicești.
Cuvânt primit din cer, nu născut din gând omenesc
Sfântul Siluan nu a ajuns la această învățătură prin raționament, ci prin mare luptă duhovnicească. Ani de zile a fost chinuit de gânduri de mândrie și de atacuri demonice. Sufletul lui a trecut prin adâncuri de întuneric și uscăciune, până când, într-un moment de mare zdrobire, Domnul i-a spus acest cuvânt care avea să-i schimbe toată viața.
Acest cuvânt nu este o filozofie, ci este leac.
Ce înseamnă „ține-ți mintea în iad”
Sfinții Părinți ne învață că aici nu este vorba despre:
Ci despre vederea adevărului despre noi înșine.
A-ți ține mintea în iad înseamnă:
-
să te vezi pe tine așa cum ești fără harul lui Dumnezeu,
-
să nu te socotești mai bun decât nimeni,
-
să nu te îndreptățești,
-
să nu ceri nimic ca pe un drept,
-
să stai înaintea lui Dumnezeu ca unul care trăiește doar din milă.
Este starea vameșului care zice:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Aceasta este smerenia adâncă – nu o idee despre smerenie, ci o așezare a inimii.
„Și nu deznădăjdui” – cheia mântuirii
Aici este minunea.
Diavolul lucrează în două feluri:
-
ori ne convinge că suntem buni → și ne aruncă în mândrie,
-
ori ne convinge că suntem pierduți → și ne aruncă în deznădejde.
HRISTOS ne arată calea împărătească:
Ești vrednic de iad prin faptele tale, dar nu ești lipsit de iubirea Mea.
A nu deznădăjdui înseamnă:
Sfântul Sofronie Saharov spune că această stare ține sufletul între două prăpăstii: mândria și deznădejdea, și îl păzește de amândouă.
Paradoxul care vindecă sufletul
Omenește vorbind, cele două nu pot sta împreună:
Dar în HRISTOS se întâlnesc:
Când omul se vede pe sine cel mai de jos, atunci Dumnezeu îl poate ridica cel mai sus.
Sfântul Isaac Sirul spune:
Unde este smerenia, acolo nu mai este cădere.
Cum se trăiește acest cuvânt în viața de zi cu zi
În mod foarte concret:
-
Când cazi în păcat → nu te mira, nu te tulbura, nu te justifici.
Spui: „Așa sunt eu fără Tine, Doamne.”
-
Dar adaugi imediat:
„Miluiește-mă și ridică-mă!”
-
Când faci un bine → nu-l pui la inimă.
-
Când ești lăudat → te smerești.
-
Când ești defăimat → rabzi și mulțumești.
Aceasta este pacea smerită.
Un cuvânt al Sfântului Siluan
Sufletul care a cunoscut pe Domnul nu mai poate deznădăjdui, chiar de ar fi în iad.
Calea sigură:
„Ține-ți mintea în iad” = smerenie desăvârșită.
„Și nu deznădăjdui” = nădejde desăvârșită.
Împreună = calea sigură către mântuire.
Aceasta este calea celor ce nu se mai bizuie pe ei, ci trăiesc numai din mila lui Dumnezeu.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase,
învață-mă să-mi văd neputința fără să deznădăjduiesc,
să-mi văd căderea fără să-mi pierd nădejdea,
să mă smeresc fără să mă rup de iubirea Ta.
Ține-mă, Doamne, între adevărul despre mine și mila Ta cea fără margini.
Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu