„Tu zici…” — Tăcerea Împăratului și judecata lumii (Marcu 15, 1-15)
Judecata lui Pilat, tăcerea lui Hristos, strigarea mulțimii și slobozirea lui Baraba. Îndemn de pocăință și rugăciune.
📖 Cuvântul Evangheliei (Marcu 15, 1-15)
„ În vremea aceia arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat. Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe. Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.
Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei. Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere. Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor? Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.
Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor? Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L! Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L! Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit. ‟
Întru aceste clipe grele, se arată chipul lumii când se ridică împotriva Adevărului. Căci arhiereii și mai-marii poporului, adunând sfat cu întunericul inimii, au legat pe Domnul slavei și L-au dat în mâinile stăpânirii pământești, ca și cum ar fi fost un făcător de rele. Și Iisus, Cel fără de păcat, a fost adus înaintea lui Pilat, judecător trecător, ca să fie „cercetat” de cei ce nu-L puteau cuprinde.
Întrebatu-L-a Pilat: „Tu ești Împăratul iudeilor?” Iar Domnul, cu blândețe și cu stăpânire de Sus, răspunse: „Tu zici.” Nu Se apără, nu Se ceartă, nu-Și ridică glasul; căci nu pentru lipsă de cuvânt tăcea, ci pentru plinătatea smereniei. Tăcerea Lui era mărturisire mai tare decât orice cuvânt: că iubirea nu se apără cu fierul, ci se jertfește. Și Pilat se mira, văzând pe Cel osândit stând ca un Împărat, fără frică, fără tulburare, fără clătinare.
Iar cei ce-L urau Îl pârăsc de multe; și de câte ori omul își pierde lumina, înmulțește vorba. Unde nu este adevăr, se fac multe învinuiri; unde nu este curăție, se caută vină fără vină. Dar Domnul nu răspunde, ca să împlinească taina: să ia asupra Sa nedreptatea lumii și s-o omoare în trupul Său, ca pe noi să ne scoată din osândă.
Și iată, la praznicul Paștilor, era obicei a se slobozi un legat, pe care mulțimea îl cerea. Și se afla Baraba, tâlhar și ucigaș, legat împreună cu răzvrătiții. Pilat, pricepând invidia arhiereilor, vrut-a să dezlege pe Iisus, socotind că poporul va alege pe Cel nevinovat. Dar arhiereii au ațâțat mulțimea, și glasul norodului, îmbătat de pornire, a cerut pe Baraba.
O, înfricoșată schimbare a inimii omenești! Căci lumea, când nu voiește lumina, își alege întunericul; când nu rabdă blândețea, strigă după asprime; când nu primește pe Împăratul păcii, îmbrățișează pe cel al fărădelegii. Și se împlinește astfel chipul păcatului: a schimba pe Dumnezeu pe un „folos” trecător, a da pe Dreptul pentru un nedrept, a vinde liniștea sufletului pentru o patimă.
Și Pilat întrebă iarăși: „Ce voi face deci cu cel pe care voi îl numiți Împărat?” Iar ei strigară: „Răstignește-L!” Și când judecătorul întreabă: „Ce rău a făcut?”, mulțimea nu aduce dovadă, ci sporește strigarea. Așa este ura: nu caută dreptate, ci biruință; nu caută adevăr, ci prăbușire.
Și Pilat, vrând să placă mulțimii, slobozi pe Baraba, iar pe Iisus îl biciui și îl dădu spre răstignire. Iată cum frica de oameni naște nedreptatea; cum dorința de a plăcea lumii îngroapă conștiința; cum „politica” acestei vieți se face cuie în palmele DOMNULUI. Și totuși, în această nedreptate se ascunde lucrarea mântuirii: căci HRISTOS nu a fost biruit, ci a primit de bunăvoie paharul, ca să ne scoată pe noi din paharul morții.
📖 De multe ori și noi stăm ca Pilat, între adevăr și mulțime: între glasul conștiinței și glasul lumii. Și ne întrebăm: „Ce voi face cu Iisus?”
Iar răspunsul se arată nu în cuvinte, ci în alegeri: în tăcerea noastră când trebuie mărturisire, în lașitatea noastră când trebuie statornicie, în mica noastră „învoire” cu păcatul, ca să nu supărăm pe oameni.
Să ne temem de clipa când, în loc să dezlegăm pe Hristos în inima noastră, dezlegăm pe Baraba — adică patima, mânia, desfrânarea, trufia, judecarea aproapelui. Căci Baraba este chipul omului vechi, iar Hristos este viața cea nouă.
Rugăciune
„ Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul cel fără de vină, Care ai tăcut înaintea pârâșilor și ai primit biciuirea pentru păcatele mele, nu mă lăsa să Te vând cu frica mea de oameni. Întărește-mi inima să aleg Adevărul, chiar de voi rămâne singur. Dezleagă-mă din legăturile patimilor și nu îngădui să slobozesc pe Baraba înlăuntrul meu. Dă-mi pocăință curată, lacrimi cu înțelepciune și dragoste fără fățărnicie, ca să Te mărturisesc în toate zilele vieții mele. Amin. ‟
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu