Chemarea lui Levi – Milostivirea Domnului pentru cei păcătoși
Meditație la Evanghelia chemării lui Levi (Marcu 2, 14-17). O reflecție despre milostivirea lui Hristos, pocăință și chemarea fiecărui om la mântuire.
În vremea propovăduirii Sale prin cetățile Galileii, Domnul nostru Iisus Hristos a săvârșit multe minuni și a chemat la Sine sufletele celor însetați de adevăr. Evanghelia ne istorisește o întâmplare plină de tâlc și de învățătură pentru viața creștină: chemarea lui Levi, fiul lui Alfeu, cel ce avea să devină mai târziu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei.
Sfântul Evanghelist Marcu scrie astfel:
„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, ridicându-se, l-a urmat. Și, când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui; pentru că erau mulți care Îl urmau, iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și cu păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?
Dar auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”
(Marcu 2, 14-17)
Levi – vameșul chemat la apostolie
Levi era vameș, adică strângător de taxe pentru stăpânirea romană. În ochii poporului iudeu, vameșii erau socotiți oameni păcătoși și necurați, fiind adesea acuzați de nedreptate și lăcomie. De aceea erau disprețuiți și evitați de cei care se socoteau drepți.
Dar Domnul, Care vede inimile oamenilor, nu se uită la judecata lumii, ci la dorul ascuns al sufletului. În Levi a văzut o inimă care putea fi schimbată prin har. De aceea îi rostește un cuvânt scurt, dar plin de putere:
„Urmează-Mi!”
Și îndată Levi se ridică, lăsând vama, bani și viața cea veche, și merge după Hristos. Aceasta arată că chemarea Domnului nu silește, ci aprinde în inimă dorul de schimbare.
Masa cu păcătoșii – semnul milostivirii
După chemare, Levi face ospăț în casa sa. La această masă stau împreună cu Domnul mulți vameși și oameni socotiți păcătoși. Nu pentru a întări păcatul lor, ci pentru a le deschide calea pocăinței.
Fariseii, care se socoteau păzitori ai legii, nu înțeleg această milostivire și se scandalizează. Ei judecă după aparențe și spun ucenicilor:
„De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?”
Însă Domnul răspunde cu un cuvânt care a rămas peste veacuri ca o mare învățătură:
„Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.”
Hristos Se arată aici ca Doctor al sufletelor. El vine nu pentru cei care se cred fără de păcat, ci pentru cei care își cunosc rana și caută vindecare.
Chemarea la pocăință
Cuvintele Domnului sunt simple, dar pline de adâncime:
„N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”
Aceasta nu înseamnă că există oameni fără păcat, ci că primește mai ușor harul acela care își recunoaște slăbiciunea. Mândria închide inima, iar smerenia o deschide.
De aceea Biserica ne învață că pocăința nu este doar regret pentru păcate, ci schimbarea vieții, întoarcerea inimii către Dumnezeu și urmarea lui Hristos.
Evanghelia aceasta ne arată trei adevăruri duhovnicești:
↪ Hristos cheamă pe fiecare om, chiar și pe cel socotit pierdut de lume.
↪ Nimeni nu este prea păcătos pentru a se întoarce la Dumnezeu.↪ Smerenia și pocăința deschid calea către mântuire.Așa precum Levi a lăsat toate și a devenit Apostol, tot astfel și noi putem lăsa păcatele și putem urma pe Hristos în viața noastră.
Căci Domnul nu caută oameni fără greșeală, ci inimi care doresc să se schimbe.
🕀🕀🕀
Evanghelia chemării lui Levi este o Evanghelie a speranței. Ea ne arată că Dumnezeu nu se depărtează de păcătos, ci merge către el pentru a-l ridica.
Și astăzi Hristos rostește către fiecare suflet același cuvânt simplu și puternic:
„Urmează-Mi!”
Fericit este acela care, asemenea lui Levi, se ridică fără zăbavă și pornește pe calea Domnului, lăsând în urmă viața cea veche și primind lumina pocăinței.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu