Meditând la cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Marcu: lepădarea de sine, purtarea crucii și urmarea lui Hristos – calea care duce la mântuirea sufletului.
Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.
Sfânta evanghelie după Marcu, Capitolul 8, 34-38; 9,1
Lepădarea de sine și urmarea lui Hristos – calea Crucii și a mântuirii
În Sfânta Evanghelie după Marcu, Domnul nostru Iisus Hristos rostește un cuvânt adânc și cutremurător pentru sufletul omului. Este un cuvânt despre jertfă, despre curajul credinței și despre adevărata cale a vieții: calea Crucii.
Mântuitorul îi cheamă pe toți cei ce doresc să-I fie ucenici și le spune limpede:
„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Acest cuvânt, deși scurt, cuprinde întreaga taină a vieții creștine. A urma pe Hristos nu înseamnă doar a-L mărturisi cu buzele, ci mai ales a-L urma cu viața, cu faptele și cu întreaga noastră ființă.
Lepădarea de sine – începutul vieții duhovnicești
Lepădarea de sine nu este o pierdere, ci o eliberare. Înseamnă a lăsa voia proprie, patimile și dorințele care ne leagă de cele trecătoare ale lumii. Omul care se leapădă de sine începe să trăiască după voia lui Dumnezeu.
Sfinții Părinți ne învață că rădăcina multor căderi este iubirea de sine, adică punerea propriei voințe mai presus de voia lui Dumnezeu. De aceea, Hristos ne arată că adevărata libertate vine prin ascultare și smerenie.
Crucea – semnul iubirii jertfelnice
Domnul spune mai departe:
„să-și ia crucea”.
Crucea nu este doar semnul suferinței, ci mai ales semnul iubirii jertfelnice. Fiecare om are crucea sa: încercări, necazuri, neputințe, lupte ale inimii. Dar când aceste greutăți sunt purtate cu credință și răbdare, ele devin cale de sfințire.
A lua crucea înseamnă a primi viața cu credință, a răbda necazurile fără cârtire și a rămâne statornic în iubirea lui Dumnezeu.
Câștigul lumii și pierderea sufletului
Domnul rostește apoi o întrebare care străbate veacurile:
„Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”
Mulți oameni aleargă după bogății, putere și slavă omenească, dar uită de comoara cea mai mare: sufletul. Lumea aceasta este trecătoare, iar tot ce se dobândește în ea rămâne aici. Sufletul însă este veșnic.
De aceea, omul înțelept nu își măsoară viața după câte lucruri a adunat, ci după cât s-a apropiat de Dumnezeu.
Mărturisirea lui Hristos
Domnul mai spune că de cel ce se va rușina de El și de cuvintele Sale, și Fiul Omului Se va rușina la venirea Sa în slavă.
A fi creștin nu înseamnă a ascunde credința, ci a o mărturisi cu îndrăzneală și cu dragoste. În fiecare zi, prin cuvintele și faptele noastre, arătăm dacă suntem ai lui Hristos sau ai lumii.
Mărturisirea credinței se face mai ales prin viața curată, prin milostenie și prin iubirea față de aproapele.
Împărăția lui Dumnezeu care vine în putere
La sfârșit, Domnul spune că unii dintre cei de față nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. Acest cuvânt arată că Împărăția lui Dumnezeu nu este doar o realitate viitoare, ci o lucrare care începe încă din această viață în inimile celor ce cred.
Când omul trăiește în rugăciune, în pocăință și în iubire, el gustă încă de aici din bucuria Împărăției.
Calea cea adevărată
Așadar, calea pe care ne-o arată Hristos este limpede:
↪ lepădarea de sine,
↪ purtarea crucii,
↪ urmarea Lui cu credință.
Aceasta este calea care duce la viață, la lumină și la mântuire.
Să ne rugăm, dar, ca Domnul să ne dea putere să nu ne rușinăm de El, ci să-L urmăm cu inimă curată, pentru ca, la vremea venirii Sale în slavă, să ne afle între cei ce L-au iubit și L-au mărturisit.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu