„Dar voi cine ziceți că sunt Eu?”

Tu ești Hristos – Mărturisirea Sfântului Apostol Petru și chemarea credinței adevărate

Meditație duhovnicească despre mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristos”. Despre credință, Cruce și chemarea personală la mărturisirea lui Hristos.

(Textul Sfintei evanghelie după Marcu Capitolul 8, 27-31)

În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre proroci. Și El i-a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristos. Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze.

În vremea aceea, mergând Domnul nostru Iisus Hristos împreună cu ucenicii Săi prin satele Cezareei lui Filip, a pus înaintea lor o întrebare nu numai pentru acea clipă, ci pentru toate veacurile: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”. Iar ucenicii, după cum auziseră din glasul mulțimilor, au răspuns: unii zic că este Ioan Botezătorul, alții Ilie, iar alții unul dintre proroci.

Dar Domnul nu S-a oprit la părerea lumii. Ci a coborât întrebarea în adâncul inimilor lor, zicând: „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?”

Aceasta este întrebarea cea mare a vieții fiecărui creștin.

Nu este întrebare de cuvânt, ci de mărturisire. Nu este întrebare de minte, ci de credință. Nu este întrebare pentru alții, ci pentru fiecare suflet în parte.

Atunci, răspunzând în numele tuturor, Sfântul Apostol Petru a zis: „Tu ești Hristos.” Adică Unsul lui Dumnezeu, Fiul Celui viu, Mântuitorul lumii, Cel așteptat din veacuri, Lumina neamurilor și Izbăvitorul oamenilor din robia păcatului.

Această mărturisire nu s-a născut din înțelepciunea omenească, ci din descoperirea Duhului Sfânt. Căci credința adevărată nu vine din auzirea multor cuvinte, ci din atingerea harului în inimă.

Îndată după această mărturisire, Domnul a început a le descoperi ucenicilor taina pătimirilor Sale, spunând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie defăimat, osândit și omorât, iar după trei zile să învieze.

Iată rânduiala dumnezeiască a mântuirii: mai întâi mărturisirea, apoi Crucea, iar la urmă Învierea.

Așa este și în viața noastră. Cine-L mărturisește pe Hristos cu adevărat nu rămâne fără încercări. Cine Îl urmează pe Domnul nu merge pe cale largă și ușoară, ci pe cale strâmtă și purtătoare de Cruce. Însă această cale nu duce la pierzare, ci la slavă.

Domnul a poruncit ucenicilor să nu spună atunci nimănui despre El, fiindcă vremea arătării depline nu sosise încă. Dar astăzi, nouă nu ne mai este îngăduit să tăcem. Astăzi, fiecare creștin este chemat să fie mărturisitor.

Și iarăși răsună peste veacuri întrebarea Domnului:

„Dar voi cine ziceți că sunt Eu?”

Să nu răspundem numai cu buzele, ci cu viața. Să nu răspundem numai prin cuvinte, ci prin credință lucrătoare. Să nu răspundem numai în biserică, ci și în faptele noastre de fiecare zi.

Fericit este sufletul care poate spune cu inimă curată:

Tu ești Hristos, Dumnezeul meu și Mântuitorul meu.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇