Cartea Tedeumului — Slujba de Mulțumire Ortodoxă & Imnul „Te Deum Laudamus” | Rugăciune Pentru Toți

Cartea Tedeumului — Glasul de Mulțumire al Bisericii Descoperă tâlcul duhovnicesc al Cărții Tedeumului, slujba de mulțumire a Bisericii Ortodoxe, rânduiala sa și imnul „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”, cu rol în rugăciuni de început de an, hramuri și momente de recunoștință. Cartea de Tedeum este una dintre sfintele cărți de slujbă ale Bisericii, cea ce adună în paginile sale glasul de mulțumire al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești. Întru mijlocul acestei cărți strălucește imnul cel mare și veșnic, care se grăiește cu cinste și evlavie: „Te Deum laudamus” — „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm” , imn al Sfintei Creștinătăți, în tradiție atribuit preasfinților ierarhi Ambrozie al Milanului și Augustin de Hipona . În cultul ortodox românesc, slujba de Tedeum este rânduită nu numai ca o rugăciune de mulțumire plină de evlavie, ci și ca o cerere smerită către Dumnezeu, Cel ce toate le dă cu larghețe și milă. Această slujbă se săvârșește la începutul anului, la sărbătorir...

Effatá – Deschide-te! Miracolul vindecării unui surd și mut

„Effatá! – Deschide-te!”

Taina deschiderii inimii și a auzului duhovnicesc

Minunea „Effatá – Deschide-te!” din Evanghelia după Marcu (7, 31-37): vindecarea surdului și chemarea la deschiderea inimii și auzului duhovnicesc.

(Textul Sfântei evanghelii după Marcu, Capitolul 7, 31-37)

În vremea aceea, ieșind din părțile Tirului și Sidonului, a venit Iisus la Marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el. Atunci Iisus, luându-l la o parte, din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, S-a atins de limba lui. Apoi, privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatá!, ceea ce înseamnă: Deschide-te! Și îndată urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui s-a dezlegat și vorbea limpede. Însă Iisus le-a poruncit să nu spună cuiva. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească.

Întru acele zile, când Domnul nostru Iisus Hristos străbătea ținuturile păgânești ale Tirului și Sidonului și Se apropia de Marea Galileii, prin hotarele Decapolei, I-au adus înainte un om surd și gângav, cerând cu smerenie ca să-Și pună mâna peste dânsul. Iar Domnul, Cel plin de milă și de iubire de oameni, l-a luat deoparte din mulțime, ca să lucreze taina vindecării în liniștea cea binecuvântată.

Și, punându-Și degetele în urechile lui și atingându-i limba, privind către cer, a suspinat din adâncul dumnezeieștii Sale inimi și a rostit cuvântul cel de viață făcător: „Effatá!”, adică „Deschide-te!”. Și îndată s-au deschis urechile celui surd și s-a dezlegat legătura limbii lui, și grăia limpede, slăvind pe Dumnezeu.


Înțelesul cel duhovnicesc al minunii

Această minune nu este doar o vindecare trupească, ci mai ales o arătare a lucrării lui Dumnezeu în sufletul omului.

Căci, iubiților, nu puțini sunt cei ce au urechi și nu aud, și gură și nu grăiesc cele bune. Surzenia cea adevărată este aceea a inimii împietrite, care nu mai primește cuvântul lui Dumnezeu. Iar muțenia este neputința de a mărturisi adevărul, de a rosti rugăciunea și de a spune cuvânt ziditor.

Omul surd și gângav din Evanghelie este chipul omului de astăzi, învăluit în zgomotul lumii, dar gol de glasul lui Dumnezeu.


De ce îl ia Hristos deoparte?

Domnul nu săvârșește minunea în fața mulțimii, ci îl ia pe bolnav deoparte. Aceasta ne învață că vindecarea sufletului nu se face în zarvă, ci în tăcere, în singurătate, în întâlnirea tainică dintre om și Dumnezeu.

Acolo, în liniștea inimii, se aude glasul lui Hristos care spune fiecăruia dintre noi:

„Deschide-te!”

Deschide-ți urechile sufletului, ca să auzi adevărul.
Deschide-ți inima, ca să primești harul.
Deschide-ți gura, ca să rostești rugăciunea.


„Effatá” – cuvântul care schimbă viața

Un singur cuvânt a rostit Domnul și totul s-a schimbat. Așa este și în viața noastră: o clipă de întâlnire cu Dumnezeu poate deschide ceea ce ani întregi a fost închis.

Dar pentru aceasta este nevoie de credință, de smerenie și de apropiere de Hristos.

Nu întâmplător omul a fost adus de alții la Domnul. Aceasta ne arată puterea rugăciunii pentru aproapele. De multe ori, când noi nu mai putem, alții ne poartă înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune.


Minunea continuă și astăzi

Și astăzi Hristos rostește „Effatá” peste fiecare suflet.

În Sfânta Biserică, în Taina Spovedaniei, în Sfânta Împărtășanie, în fiecare rugăciune rostită cu inimă zdrobită, Dumnezeu deschide urechile noastre cele duhovnicești și dezleagă limba noastră spre mărturisire.

Dar rămâne întrebarea:

vrem noi să ne deschidem?


Chemare la trezvie

Să ne cercetăm pe noi înșine:

↪   Oare auzim glasul lui Dumnezeu sau doar zgomotul lumii?
↪   Oare grăim cuvinte de folos sau ne risipim în deșertăciuni?
↪   Oare ne-am lăsat atinși de Hristos, ca să fim vindecați?

Căci fără această atingere dumnezeiască, omul rămâne închis în sine, surd la adevăr și mut în fața mântuirii.


Să-L rugăm pe Domnul, cu inimă smerită:

„Doamne, grăiește și către mine: Effatá!
Deschide-mi urechile sufletului ca să aud voia Ta,
dezleagă-mi limba ca să Te mărturisesc
și luminează-mi inima ca să Te iubesc. Amin.”

❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii