„Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”
(Textul din Sfânta Evanghelie după Marcu 10, 32–45) ⤵
În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: lată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, și-L vor scuipa, și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Și au venit la El lacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea și cu botezul cu care Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Și, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.
În vremea urcușului Său către Ierusalim, Domnul nostru Iisus Hristos descoperă ucenicilor Săi taina cea mare și înfricoșătoare a Pătimirilor ce aveau să vină asupra Lui. Nu le vorbește în pilde, nici în chip ascuns, ci lămurit și cu durere părintească le arată cele ce aveau să se împlinească: batjocură, scuipare, biciuire, moarte — și apoi slăvită Înviere.
Aceasta era calea Mântuitorului: calea Crucii, care duce la lumină.
Dar, iată, în vreme ce Domnul grăia despre jertfă, despre smerenie și despre moartea Sa pentru lume, doi dintre ucenici — Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu — cer locuri de cinste întru slava Lui. Nu din răutate, ci din nepricepere omenească. Ei încă nu înțelegeau că slava lui Hristos trece prin Cruce, iar împărăția Lui nu este din lumea aceasta.
De aceea Domnul le răspunde cu blândețe, dar și cu adâncă înțelepciune:
Nu știți ce cereți!
 |
| Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu — cer locuri de cinste întru slava Lui |
Slava cere paharul suferinței. Împărăția cere botezul lacrimilor. Apropierea de Hristos cere lepădare de sine.
Și totuși, în milostivirea Sa, Domnul nu-i leapădă, ci le proorocește că vor gusta și ei din paharul pătimirii. Căci cel ce iubește pe Hristos va merge pe urmele Lui.
Iar când ceilalți ucenici s-au mâniat asupra lor, Domnul îi adună pe toți și le descoperă legea cea nouă a Împărăției cerurilor:
Nu stăpânirea, ci slujirea.
Nu întâietatea, ci smerenia.
Nu mărirea de sine, ci jertfa pentru aproapele.
Astfel rostește cuvântul care rămâne temelie pentru toată viața creștină:
Care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
Aceasta este răsturnarea rânduielilor lumii. În lume, cel mare poruncește. În Biserică, cel mare slujește. În lume, întâiul stăpânește. În Hristos, întâiul se jertfește.
Și pentru ca nimeni să nu socotească această învățătură ca fiind prea grea, Domnul Însuși Se pune pe Sine pildă:
Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.
Iată temelia mântuirii noastre: slujirea jertfelnică a lui Hristos.
El, Împăratul slavei, Se face slujitor.
El, Cel fără de păcat, Se dă pentru cei păcătoși.
El, Dătătorul vieții, primește moarte pentru viața lumii.
De aceea, creștinul adevărat nu caută locul cel dintâi, ci locul smereniei. Nu caută cinstea oamenilor, ci binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu caută stăpânirea asupra fraților, ci slujirea lor cu dragoste.
Căci în măsura în care slujim, în aceeași măsură ne apropiem de Hristos.
Și în măsura în care ne smerim, în aceeași măsură ne împărtășim de slava Învierii Lui.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu