Trezvia și chemarea Numelui lui Dumnezeu în vremea Sfântului și Marelui Post
În viața duhovnicească a creștinului, trezvia minții și chemarea cu evlavie a Numelui lui Dumnezeu sunt izvoare de lumină și de bucurie cerească. Ele sunt ca două candele aprinse înlăuntrul sufletului, care alungă întunericul gândurilor rele și aduc pace inimii. Iar când numele Domnului nostru Iisus Hristos și numele Preasfintei Sale Maici sunt chemate cu smerenie și cu credință, atunci harul lui Dumnezeu se pogoară asupra omului și îi curățește mintea și inima.
Trezvia – această lucrare tainică a sufletului – înseamnă privegherea minții asupra gândurilor, păzirea inimii și chemarea neîncetată a lui Dumnezeu. Prin ea, omul învață să-și cunoască slăbiciunile, să-și vadă păcatele și să se smerească înaintea Domnului. Și cu cât omul se adâncește mai mult în această lucrare a rugăciunii și a nevoinței, cu atât mai mult se pregătește să primească încercările vieții ca pe niște îngăduințe pedagogice ale lui Dumnezeu, menite să-l curețe și să-l apropie de El.
Cu cât conștientizăm mai mult păcatele noastre și ne smerim înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult harul Său vine și locuiește înlăuntrul nostru. Harul luminează mintea, îmblânzește inima și curățește conștiința de viclenie, de mândrie și de tulburare.
În chip deosebit, Sfântul și Marele Post este pentru fiecare creștin un adevărat stadion duhovnicesc al virtuților. Este vreme de pocăință, de rugăciune, de trezvie și de smerenie; vreme de înfrânare, de iertare și de curățire sufletească. Toată această perioadă binecuvântată este o călătorie sfântă pe care Sfânta noastră Biserică o pune înaintea credincioșilor în fiecare an, chemându-ne să pășim împreună cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe drumul Crucii, pentru a ajunge la bucuria Învierii.
Biserica, asemenea unei mame iubitoare, ne învață și ne călăuzește pe acest drum prin Tainele ei mântuitoare și prin bogata rânduială liturgică a Postului Mare: prin dumnezeieștile Liturghii mai înainte sfințite, prin Vecerniile umilincioase, prin Pavecernițele Mari, prin Marele Canon al pocăinței și prin iubitul de popor Imn Acatist al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Toate aceste slujbe ne cheamă la nevoința înfrânării, la adâncirea rugăciunii și la lucrarea milosteniei.
Triodul, cartea sfântă a cântărilor acestui timp, ne amintește necontenit scopul Postului prin cuvinte pline de înțelepciune:
„Începutul umilinței și al pocăinței, înstrăinarea de cele rele, înfrânarea patimilor spre care să ne grăbim, tăind toată lucrarea cea vicleană.”
Așadar, lupta împotriva răului începe cu pocăința, cu lepădarea răutăților și cu înfrânarea patimilor. În această luptă duhovnicească intră toți cei care doresc să se apropie de Dumnezeu și astfel se fac părtași nu numai ostenelii, ci și biruinței celei din urmă.
Fiecare creștin simte în adâncul inimii dorința de a se curăți „de toată întinăciunea trupului și a sufletului”. Această curățire este lucrarea harului Sfântului Duh și se arată atunci când:
↪ aducem roade vrednice de pocăință;
↪ iertăm din inimă pe frații noștri;
↪ ne stăpânim gândurile prin puterea rugăciunii;
↪ evităm judecarea și osândirea aproapelui;
↪ miluim pe săraci și ajutăm pe cei aflați în suferință;
↪ participăm cu credință la Sfintele Taine;
↪ ne rugăm pentru toți oamenii.
Prin aceste fapte, pacea lui Dumnezeu se sălășluiește în inima omului și o umple de har și de lumină.
În această perioadă sfântă, Biserica noastră ne ridică sufletele și prin minunata ei imnologie, împodobită cu cântări insuflate de Dumnezeu, alcătuite de Sfinții Părinți purtători de har. Prin aceste cântări, credincioșii Îl slăvesc pe Dumnezeul cel în Treime lăudat și cinstesc pe Sfinții Săi.
Un loc aparte în aceste cântări îl ocupă imnele închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Doamna și Stăpâna lumii. Rugăciunile și cântările dedicate Maicii Domnului exprimă mângâierea ei nemărginită față de neamul omenesc și dragostea fierbinte a credincioșilor către Preacurata Maică a lui Dumnezeu.
Deosebit de iubit în sufletele creștinilor ortodocși este Acatistul Bunei Vestiri, această cântare de mulțumire și laudă adusă celei ce a devenit Pricinuitoarea mântuirii noastre. Prin acest imn, poporul lui Dumnezeu își arată recunoștința față de Mireasa cea nenuntită, ocrotitoarea și ajutătoarea neamului omenesc.
Mulți părinți duhovnicești au îndemnat pe credincioși să citească zilnic acest Acatist, spre slava Maicii Domnului și spre mângâierea sufletului. Prin chemarea numelui ei, sufletul află alinare, iar inima dobândește pace.
Trezvia și invocarea numelui lui Dumnezeu și al Preasfintei Maicii Sale sunt, așadar, virtuți care nasc lumină în viața omului. Prin ele, existența noastră se împletește cu asceza duhovnicească și cu rugăciunea, iar sufletul se întărește pentru a purta încercările îngăduite de Dumnezeu.
Această nevoință binecuvântată se încununează, în cele din urmă, cu bucuria Învierii, care nu este doar o sărbătoare pascală trecătoare, ci o pregustare a bunătăților cerești încă din viața aceasta.
Să ne rugăm, așadar, ca greutățile vremurilor de astăzi să se prefacă în binecuvântări pentru noi și pentru întreaga lume. În aceste zile sfinte ale Postului Mare, să sporim rugăciunea către Înduratul Dumnezeu și către Maica Domnului, iar fiecare dintre noi să trăiască propria sa schimbare prin pocăință și smerenie.
Căci mila lui Dumnezeu se dăruiește celor smeriți și credincioși, iar pe aceștia îi învrednicește Domnul de lumina și bucuria Învierii Sale.
Post binecuvântat tuturor!
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu