Învierea Domnului și Marea Trimitere a Apostolilor | „Nu este aici; a înviat!” Matei 28, 1-20

„Nu este aici; a înviat, precum a zis”

Descoperă taina Învierii Domnului Iisus Hristos, arătarea către femeile mironosițe și trimiterea Apostolilor la toate neamurile. Cuvânt de întărire și nădejde pentru viața creștină.

Despre arătarea Învierii Domnului și trimiterea Apostolilor la toate neamurile
(textul din Sfânta evanghelie după Matei 28, 1–20)

În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie ca să vadă mormântul. Și, iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din Cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui, albă precum zăpada. De frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe lisus Cel răstignit Îl căutați. Nu este aici; a înviat, precum a zis; veniți să vedeți locul unde a fost pus Domnul. Și, degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că a înviat din morți și, iată, va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, v-am spus vouă. Iar ele, plecând în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată lisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. Atunci lisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei să meargă în Galileea și acolo Mă vor vedea. Și plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Atunci, adunându-se ei împreună cu bătrânii și ținând sfat, au dat bani mulți ostașilor, zicând: Spuneți că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam; și de se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând argintii, au făcut precum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta între iudei, până în ziua de astăzi. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și, văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Și, apropiindu-Se, Iisus le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în Cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.

În zorii zilei celei dintâi a săptămânii, când încă liniștea mormântului părea a ține lumea sub pecetea durerii, au venit femeile mironosițe la locul unde fusese pus Domnul. Ele nu veneau cu îndrăzneală, nici cu nădejde deplină, ci cu inimă frântă și cu dragoste credincioasă. Veneau să plângă, dar au fost chemate să se bucure. Veneau să ungă un trup mort, dar au aflat Viața cea fără de moarte.

Și iată, cutremur mare s-a făcut, arătând că nu doar piatra mormântului s-a mișcat, ci însăși temelia lumii celei vechi s-a clătinat. Îngerul Domnului a prăvălit piatra nu ca să iasă Hristos, ci ca să vadă oamenii că mormântul este gol. Cel ce a ieșit din pântecele Fecioarei fără stricăciune a ieșit și din mormânt fără oprire.

Iar străjerii s-au făcut ca morți, pentru că moartea însăși s-a rușinat înaintea Vieții. Cei ce păzeau mormântul nu L-au putut păzi pe Cel ce păzește întreaga zidire.

Femeilor însă li s-a grăit cu glas ceresc:

„Nu vă temeți!”

Acesta este cuvântul Învierii. Nu osândă, nu mustrare, ci mângâiere. Nu tulburare, ci luminare. Nu frică, ci bucurie.

„Nu este aici; a înviat, precum a zis.”

Acest „precum a zis” este temelia credinței noastre. Hristos nu a înviat întâmplător, nici pe neașteptate, ci după făgăduință. Învierea nu este o minune izolată, ci împlinirea planului dumnezeiesc din veac ascuns și acum arătat lumii.

Femeile au plecat cu frică și cu bucurie mare. Frică — pentru taina covârșitoare; bucurie — pentru adevărul mântuitor. Așa este și credința adevărată: smerită înaintea lui Dumnezeu și plină de lumină în inimă.

Și iată, pe cale le-a întâmpinat Însuși Domnul, zicând:

„Bucurați-vă!”

Nu alt cuvânt rostește Cel Înviat mai întâi către oameni, ci acesta: Bucurați-vă! Căci Învierea este începutul bucuriei celei veșnice.

Ele s-au apropiat și au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. Nu vedenie au văzut, nici nălucire, ci pe Însuși Domnul cel viu, în trup slăvit, dar adevărat.

Între timp, cei ce păzeau mormântul au vestit arhiereilor cele întâmplate. Dar în loc de pocăință s-a făcut sfat de ascundere. În loc de adevăr s-a dat argint. În loc de mărturisire s-a născut minciuna. Așa lucrează întotdeauna împietrirea inimii: vede minunea și totuși nu crede.

Dar adevărul nu poate fi îngropat. Hristos a înviat, și lumina aceasta nu mai poate fi stinsă.

Apoi Domnul S-a arătat celor unsprezece ucenici în Galileea, la muntele rânduit. Unii s-au îndoit, dar toți s-au închinat. Căci credința omului crește nu din desăvârșire omenească, ci din întâlnirea cu Hristos cel viu.

Și apropiindu-Se de ei, le-a zis:

„Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ.”

Acesta este temeiul propovăduirii Bisericii. Apostolii nu merg în lume cu puterea lor, ci cu puterea Celui Înviat.

Drept aceea le-a poruncit:

„Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”

Iată începutul misiunii Bisericii până la sfârșitul veacurilor. Evanghelia nu este doar pentru un neam, nici pentru un timp, ci pentru toată lumea și pentru toate generațiile.

Și, ca o pecete peste toate, Domnul rostește făgăduința cea mare:

„Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”

Aceasta este nădejdea noastră. Nu suntem singuri în lupta credinței. Nu suntem părăsiți în necazuri. Nu suntem lipsiți de sprijin în încercări. Hristos este cu noi — în Biserică, în Sfintele Taine, în rugăciune, în suferință și în bucurie.

Învierea nu este doar o amintire, ci o prezență vie. Nu este doar un praznic, ci o stare a inimii. Nu este doar o veste, ci începutul vieții celei noi.

De aceea, și nouă ni se spune astăzi, ca femeilor mironosițe:

Nu vă temeți! Bucurați-vă! Hristos a înviat!

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇