Cartea Tedeumului — Glasul de Mulțumire al Bisericii Descoperă tâlcul duhovnicesc al Cărții Tedeumului, slujba de mulțumire a Bisericii Ortodoxe, rânduiala sa și imnul „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”, cu rol în rugăciuni de început de an, hramuri și momente de recunoștință. Cartea de Tedeum este una dintre sfintele cărți de slujbă ale Bisericii, cea ce adună în paginile sale glasul de mulțumire al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești. Întru mijlocul acestei cărți strălucește imnul cel mare și veșnic, care se grăiește cu cinste și evlavie: „Te Deum laudamus” — „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm” , imn al Sfintei Creștinătăți, în tradiție atribuit preasfinților ierarhi Ambrozie al Milanului și Augustin de Hipona . În cultul ortodox românesc, slujba de Tedeum este rânduită nu numai ca o rugăciune de mulțumire plină de evlavie, ci și ca o cerere smerită către Dumnezeu, Cel ce toate le dă cu larghețe și milă. Această slujbă se săvârșește la începutul anului, la sărbătorir...
Postul și beneficiile sale pentru creier – explicațiile Arhidiaconului Sorin Mihalache despre înnoirea minții
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Postul – doctor tainic al minții și pregătire pentru unirea cu Dumnezeu
Postul aduce beneficii uimitoare pentru creier: stimulează neurogeneza, crește neuroplasticitatea, susține longevitatea și pregătește mintea pentru viața duhovnicească. Explicațiile Arhidiaconului Sorin Mihalache.
În vremurile noastre, când omul caută neîncetat leacuri pentru trup și liniște pentru suflet, iată că însăși știința începe a mărturisi ceea ce Biserica a păstrat dintru început: postul nu este numai rânduială duhovnicească, ci și vindecare adâncă a minții și a firii omenești.
Arhidiaconul Sorin Mihalache arată, pe temeiul cercetărilor medicale recente, că postirea lucrează în chip tainic asupra creierului, întărind puterile sale și pregătind omul pentru o viață mai limpede și mai așezată înaintea lui Dumnezeu.
Înnoirea minții prin nașterea neuronilor noi
Multă vreme s-a crezut că mintea omului nu mai poate fi înnoită după o anumită vârstă, socotindu-se că neuronii mor. Însă cercetările de astăzi arată că există o naștere continuă de neuroni, mai ales în anumite părți ale creierului, precum Girusul dentat.
Iar postul, după cum se arată, întărește tocmai aceste lucrări ale neurogenezei, pregătind temelia trupească a unei minți mai vii și mai lucrătoare.
Dinspre învățătura duhovnicească, aceasta nu este altceva decât o icoană a cuvântului Apostolului: „să vă înnoiți în duhul minții voastre”. Nu doar sufletul se luminează prin post, ci și trupul se face vas potrivit pentru această luminare.
Neuroplasticitatea – lărgirea puterii de învățare
Al doilea dar pe care îl aduce postul este creșterea plasticității creierului, adică sporirea puterii lui de a primi și a păstra cunoștințe noi. Cei ce postesc, arată cercetările, dobândesc o mai bună capacitate de învățare și de adaptare, prin întărirea legăturilor dintre neuroni.
Această lucrare este asemenea unei oglinzi curățite: cu cât este mai limpede, cu atât primește mai bine lumina.
Astfel, postul nu slăbește mintea, precum cred unii, ci o face mai ageră, mai trează și mai capabilă de înțelegere.
Telomerii și taina prelungirii vieții
Cercetările recente arată și o altă lucrare minunată: postul sprijină sănătatea telomerilor, acele capete ale cromozomilor care păzesc buna copiere a celulelor. O copiere mai curată înseamnă o viață mai sănătoasă și mai lungă.
De aceea, unii cercetători socotesc postul drept una dintre cele mai simple și mai ieftine căi prin care omul își poate prelungi viața.
Dar creștinul nu postește pentru lungirea vieții acesteia trecătoare, ci pentru dobândirea celei veșnice.
Liniștirea inimii și limpezirea gândurilor
Postirea aduce și o rânduială a stărilor sufletești. Prin împuținarea hranei, se liniștește tulburarea trupului, se domolește iuțimea pornirilor și se face loc unei stări de pace lăuntrică.
Se vede aceasta mai ales la copii: când hrana este multă și dulce, mintea se tulbură; iar când hrana este cumpătată, se naște liniște și așezare.
Așa lucrează postul și în omul matur: limpezește gândurile, domolește impulsurile și pregătește sufletul pentru rugăciune.
Despărțirea de lume – începutul unirii cu Dumnezeu
Mai presus însă de toate darurile trupești și psihologice, rămâne darul cel mai mare: folosul duhovnicesc.
Postul este pasul înapoi pe care îl face omul din iureșul lumii acesteia, pentru a face loc lui Dumnezeu în inima sa. După cum spune Sfântul Ioan Scărarul, unirii cu Dumnezeu îi merge înainte despărțirea de lume.
Prin post, omul nu mai caută să consume lumea, ci începe să caute Împărăția cerurilor.
Trupul se liniștește. Mintea se curățește. Inima se înmoaie. Și astfel se pregătește înlăuntrul nostru un locaș potrivit pentru venirea harului.
Căci postul nu este lipsire, ci pregătire. Nu este slăbire, ci întărire. Nu este doar rânduială a mesei, ci lucrare a înnoirii omului întreg.
Comentarii
Trimiteți un comentariu