Ferirea de prooroci mincinoși – După roadele lor îi veți cunoaște

Ferirea de prooroci mincinoși – după roadele lor îi vom cunoaște

„Feriți-vă de prorocii cei mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.”

(Textul din Sfânta Evanghelie după Matei 7, 15-21)

Zis-a Domnul: Feriți-vă de prorocii cei mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Oare culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri.

Iubiți frați creștini,

Cuvântul Mântuitorului din Sfânta Evanghelie după Matei este un cuvânt de trezvie, de pază a minții și de luminare a inimii. Domnul nu ne îndeamnă la bănuială bolnăvicioasă, nici la judecarea grabnică a aproapelui, ci la discernământ duhovnicesc. Căci nu tot cel ce vorbește frumos este și purtător de adevăr, precum nu tot cel ce poartă haină smerită are și inimă smerită.

Hristos Domnul ne spune limpede că proorocii mincinoși vin „în haine de oi”, adică sub chip de blândețe, de evlavie, de dreptate și de înțelepciune. Ei nu vin întotdeauna cu fața descoperită a răutății, ci adesea cu vorbă dulce, cu făgăduințe mari, cu aparență de sfințenie și cu îndemnuri care par luminoase. Dar în adâncul lor nu caută mântuirea omului, ci câștigul, stăpânirea, slava deșartă, tulburarea și rătăcirea sufletelor.

De aceea Iisus nu zice: „După cuvintele lor îi veți cunoaște”, ci: „După roadele lor îi veți cunoaște.” Cuvintele pot fi împodobite, glasul poate fi blând, chipul poate părea cucernic, dar roadele arată adevărul inimii. Pomul se cunoaște nu după frunze, nici după umbra pe care o face, ci după rodul său. Tot așa și omul se cunoaște nu numai după ceea ce spune, ci după ceea ce trăiește.

Sunt oameni care vorbesc despre iubire, dar seamănă ură. Vorbesc despre pace, dar aduc dezbinare. Vorbesc despre credință, dar nu au ascultare. Vorbesc despre Dumnezeu, dar caută să fie ei în centrul tuturor privirilor. Aceștia sunt pomi cu frunze multe, dar fără roadă bună. Iar frunza fără roadă nu hrănește pe nimeni.

Însă trebuie să luăm aminte: a ne feri de prooroci mincinoși nu înseamnă a vâna greșelile oamenilor. Nu orice slăbiciune face pe om prooroc mincinos. Nu orice cădere arată lepădare de Dumnezeu. Omul poate greși, se poate poticni, se poate ridica prin pocăință. Dar acolo unde minciuna se îmbracă statornic în haină de adevăr, unde mândria se ascunde sub chipul evlaviei, unde omul nu se smerește, nu se îndreaptă și nu rodește iubire, acolo trebuie mare pază.

Mântuitorul ne dă o măsură sfântă și dreaptă: roada. Roada cea bună este smerenia, pacea, dragostea, răbdarea, blândețea, curăția inimii, ascultarea de Biserică, milostenia și frica de Dumnezeu. Roada cea rea este mândria, tulburarea, dezbinarea, lăcomia, pofta de slavă, asprimea fără milă, vorbirea de rău și îndepărtarea de adevărul credinței.

„Oare culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” întreabă Domnul. Prin aceasta ne arată că nu se poate naște roadă sfântă dintr-o inimă care nu voiește să se curățească. Căci inima este rădăcina, iar faptele sunt rodul. Dacă rădăcina este hrănită de rugăciune, pocăință și iubire, rodul va fi bun. Dar dacă rădăcina se adapă din mândrie, interes și viclenie, rodul va fi amar, oricât de frumoase ar părea frunzele.

Cea mai înfricoșătoare parte a Evangheliei este aceasta: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri.” Aici Hristos ne trezește din somnul unei credințe numai de buze. Nu ajunge să rostim Numele Domnului, dacă viața noastră nu se schimbă. Nu ajunge să avem cuvinte bisericești, dacă inima rămâne împietrită. Nu ajunge să ne arătăm evlavioși înaintea oamenilor, dacă înaintea lui Dumnezeu suntem goi de fapte bune.

Credința adevărată nu este numai mărturisire cu gura, ci și ascultare cu viața. Rugăciunea adevărată nu este numai rostire, ci și prefacere a inimii. Omul care zice „Doamne, Doamne”, dar nu caută voia Tatălui, seamănă cu un pom înflorit la vedere, dar fără rod la vremea culesului.

De aceea, această Evanghelie nu este numai despre alții, ci mai întâi despre noi. Să nu ne grăbim a arăta cu degetul spre proorocii mincinoși de afară, până nu cercetăm dacă nu cumva și în noi s-a strecurat o mică minciună, o fățărnicie, o vorbă fără faptă, o evlavie fără milă, o credință fără ascultare.

Să ne întrebăm cu sinceritate: ce roade aduce viața mea? Aduc pace sau tulburare? Aduc lumină sau întuneric? Aduc apropiere de Dumnezeu sau smintire pentru aproapele? Sunt eu pom roditor în grădina Domnului sau numai un pom cu frunze frumoase, dar fără folos?

Fraților, lumea de astăzi are multe glasuri. Unii făgăduiesc fericire fără cruce, mântuire fără pocăință, lumină fără Hristos, libertate fără adevăr. Dar creștinul trebuie să fie treaz. Nu tot ce strălucește este lumină. Nu tot ce mângâie auzul vindecă sufletul. Nu tot ce pare duhovnicesc este de la Dumnezeu.

Să rămânem, așadar, lângă Hristos, lângă Sfânta Evanghelie, lângă Biserică și lângă roadele cele bune ale vieții creștine. Să nu ne lăsăm amăgiți de vorbe multe, ci să căutăm adevărul care rodește smerenie, dragoste și pocăință.

Căci pomul bun nu se laudă cu rodul său, ci îl dăruiește. Omul lui Dumnezeu nu caută să fie văzut, ci să fie curat. Iar credința adevărată nu face zgomot mult, ci rodește în taină, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul aproapelui.

Să ne rugăm Domnului să ne dea ochi curați, minte trează și inimă smerită, ca să deosebim adevărul de înșelare, roada bună de roada amară și calea îngustă a vieții de calea largă a pierzării.

Doamne, ferește-ne de înșelare, de fățărnicie și de cuvântul mincinos. Curățește inima noastră, ca să aducem roadă bună, spre slava Ta și spre mântuirea sufletelor noastre. Amin.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇