Cărțile Ezdra și Neemia – întoarcerea din robie și rezidirea sufletului
Descoperă istoria cărților Ezdra și Neemia: întoarcerea din robia Babilonului, reconstruirea Templului și înnoirea duhovnicească a poporului.
Cărțile Ezdra și Neemia ne poartă într-o perioadă grea, dar plină de nădejde din istoria poporului ales. Robia babilonică se apropia de sfârșit, iar iudeii primeau îngăduința de a se întoarce la Ierusalim. În tradiția ebraică și în vechile manuscrise grecești, cele două scrieri alcătuiau o singură carte. Despărțirea lor s-a făcut mai târziu, deși istorisirea a rămas unitară: Ezdra vorbește mai ales despre refacerea Templului și a vieții religioase, iar Neemia despre reconstruirea zidurilor Ierusalimului și întoarcerea poporului la Legea lui Dumnezeu. Un studiu despre unitatea cărților Ezdra–Neemia ↗
În cuvântul său de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul ↗ ne ajută să vedem dincolo de simpla succesiune a evenimentelor istorice. Nu sunt reconstruite numai niște clădiri și ziduri, ci o întreagă comunitate, slăbită de robie și chemată din nou la credință.
Întoarcerea din robia Babilonului
În anul 538 î.Hr., după cucerirea Babilonului, regele persan Cirus a îngăduit evreilor deportați să se întoarcă în țara lor și să refacă Templul din Ierusalim ↗. Sfânta Scriptură vede în această hotărâre nu doar un act politic, ci lucrarea providenței dumnezeiești: Dumnezeu a mișcat inima unui conducător păgân pentru împlinirea făgăduințelor Sale.
Primul grup de întorși a fost condus de Zorobabel, însoțit de arhiereul Iosua. Cartea Ezdra menționează 42.360 de membri ai comunității, la care se adăugau slujitori și cântăreți, numărul total apropiindu-se de 50.000 de oameni.
Întoarcerea acasă nu a însemnat însă sfârșitul încercărilor. Poporul a întâmpinat împotrivire, descurajare și lipsuri. Lucrările la Templu au stagnat o vreme, dar prorocii Agheu și Zaharia au trezit din nou curajul oamenilor. În cele din urmă, Templul a fost terminat în jurul anului 515 î.Hr. Contextul istoric al Cărții Ezdra ↗
Templul era din nou în picioare, însă adevărata lucrare abia începea: refacerea legăturii dintre popor și Dumnezeu.
Ezdra, cărturarul care a readus poporul la Lege
În anul 458 î.Hr., preotul și cărturarul Ezdra a sosit la Ierusalim cu un alt grup de exilați. Scriptura îl numește „cărturar iscusit în Legea lui Moise” (Ezdra 7, 6). El nu venise numai cu daruri și scrisori de împuternicire din partea regelui Artaxerxe, ci mai ales cu dorința de a pune rânduială în viața religioasă și morală a comunității.
Ezdra a găsit un popor întors în țară, dar încă departe cu inima de Dumnezeu. De aceea, a chemat oamenii la pocăință, post și rugăciune. A încercat să oprească practicile prin care credința și identitatea religioasă a comunității erau puse în primejdie.
Episodul despărțirii de soțiile străine trebuie citit cu atenție, în contextul vremii. Nu etnia era problema în sine – cartea Rut ↗ arată limpede că o străină credincioasă putea intra în poporul lui Dumnezeu –, ci preluarea cultelor idolatre și părăsirea Legământului.
Neemia și zidurile Ierusalimului
Neemia era paharnicul regelui Artaxerxe la curtea persană din Suza, o funcție de mare încredere. Când a aflat că zidurile Ierusalimului erau dărâmate, iar porțile arse, nu a rămas nepăsător. A plâns, a postit și s-a rugat înainte de a cere voie să plece.
Ajuns la Ierusalim în jurul anului 445 î.Hr., Neemia a cercetat în taină ruinele și apoi a chemat poporul la lucru. În ciuda amenințărilor, batjocurilor și uneltirilor vrăjmașilor, zidurile au fost refăcute în numai 52 de zile, după cum mărturisește Neemia 6, 15. Date despre reconstruirea zidurilor Ierusalimului ↗
Unii munceau, iar alții stăteau de pază. Constructorii lucrau având unealta într-o mână și arma pregătită în cealaltă. Imaginea aceasta rămâne puternică și pentru viața creștinului: sufletul se zidește prin osteneală, dar se păzește prin trezvie.
Neemia a fost guvernator al Iudeii timp de doisprezece ani, nu douăzeci și doi, cum apare uneori dintr-o confuzie cronologică. După ce s-a întors pentru o vreme la curtea regelui, a revenit la Ierusalim și a găsit din nou abateri de la Lege. A luat măsuri pentru îndreptarea vieții religioase, apărarea zilei de odihnă și curățirea slujirii de la Templu.
Nu ajunge să refacem zidurile
Ezdra și Neemia au înțeles un adevăr pe care îl uităm adesea: nu este suficient să reparăm ceea ce se vede. Poți avea un templu ridicat și o cetate bine apărată, dar, dacă inima rămâne în ruină, lucrarea nu este terminată.
Zorobabel a rezidit Templul. Neemia a ridicat zidurile. Ezdra a chemat poporul la ascultarea Cuvântului. Împreună, cei trei ne arată că adevărata înnoire cuprinde deopotrivă locul rugăciunii, viața comunității și sufletul omului.
Cărțile Ezdra și Neemia merită citite cu răbdare. Ele ne învață că Dumnezeu nu abandonează omul după cădere și nici poporul după rătăcire. El deschide drumuri de întoarcere, ridică oameni curajoși și ne cheamă să începem din nou. Dar rezidirea nu se face fără osteneală, pocăință, rugăciune și statornicie.
După cum subliniază Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, timpul dăruit citirii acestor cărți este răsplătit cu folos duhovnicesc. În ruinele Ierusalimului putem recunoaște propriile noastre căderi, iar în ridicarea Templului și a zidurilor putem vedea chemarea lui Dumnezeu de a ne reface viața, piatră cu piatră, în jurul credinței.
Sursă principală: Înaltpreasfințitul Calinic Argeșeanul – „Cărțile Ezdra și Neemia” ↗
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu