Ilie-Pălie și Foca - o poveste amestecată cu teamă

Ilie-Pălie și Foca - o poveste amestecată cu teamă. Ce ne spune, de fapt, Biserica?

 Ilie-Pălie și Foca – frică sau credință? Află de ce Biserica ne cheamă să lăsăm superstițiile și să redescoperim sensul adevărat al sărbătorii.

   În satele de altădată, oamenii trăiau în ritmul anotimpurilor și al sărbătorilor. Fiecare zi avea o însemnătate, iar fiecare sfânt era cunoscut și respectat. Totuși, printre sărbătorile din calendar s-au strecurat, de-a lungul timpului, și unele zile „cu frică” – ținute nu din credință, ci din teamă. Așa au apărut Ilie-Pălie și Foca, două nume care, pentru mulți bătrâni, încă mai stârnesc respect… dar și puțină spaimă.

De unde vin aceste „sărbători”?

   În unele zone ale Moldovei, Munteniei și mai ales ale Transilvaniei, tradiția populară ↗ vorbește despre zile în care „nu e bine să lucrezi”, altfel te lovește boala sau focul. Despre Ilie-Pălie, prăznuit pe 21 iulie, se spune că ar fi fratele, tatăl sau vizitiul Sfântului Ilie ↗, cel care umblă prin cer în carul de foc. Legenda zice că, dacă muncești în ziua lui, vei fi „pălit” – adică vei păți ceva rău în ziua următoare.

   Sfântul Foca, pomenit pe 23 iulie ↗, are și el o poveste amestecată cu teamă. Oamenii cred că el pedepsește cu arșiță sau cu foc pe cei ce nu-i cinstesc ziua, așa că nu se aprinde focul și nu se coace pâine în acea zi. Dar toate aceste credințe nu vin din învățătura Bisericii, ci din folclorul popular, dintr-o vreme în care frica de necunoscut se amesteca cu credința sinceră.

Ce spune Biserica?

   Biserica Ortodoxă nu pomenește nicio sărbătoare numită „Ilie-Pălie” și nu învață că trebuie să ne temem de vreo „zi de foc”. Doar Sfântul Proroc Ilie și Sfântul Mucenic Foca sunt sărbătoriți, iar pomenirea lor are un sens duhovnicesc, nu unul superstițios.

   Sfântul Foca, de pildă, a fost un martir din secolul al II-lea, care a suferit pentru credință în timpul împăratului Traian. Era un om plin de har, făcător de bine și tămăduitor. Nu are nicio legătură cu focul, grindina sau alte pedepse cerești — toate acestea sunt adăugiri populare.

   De fapt, chiar Sfântul Sinod al Bisericii Române, încă din anul 1874, a interzis asemenea sărbători „idolești”, precum Ilie-Pălie, Foca, Pintilie Călătorul, Drăgaica, Paparuda sau Filipii, numindu-le rămășițe ale vechilor credințe păgâne. Acestea, spunea documentul sinodal, „nu aduc niciun folos sufletesc, ci doar pagube celor ce le țin, împiedicându-i de la lucrări folositoare și dând prilej la petreceri deșarte”.

Credință, nu frică

   Biserica nu ne cere să ne temem de sfinți, ci să-i cinstim cu dragoste și cu rugăciune. Sfinții nu sunt trimiși să pedepsească, ci să ne ajute. Sfântul Ilie este un model de râvnă pentru Dumnezeu, iar Sfântul Foca, un exemplu de credință neclintită. Dacă ne apropiem de ei prin rugăciune și viață curată, nu avem de ce să ne temem.

Sfântul Apostol Pavel ne amintește limpede:

„Ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” (II Corinteni 6, 15)

   Adevărata credință nu se amestecă cu superstiția. Teama o alungă doar lumina cunoașterii. De aceea, e bine să știm că Ilie-Pălie și Foca, așa cum circulă în poveștile bătrânești, nu sunt sărbători creștine. Ele nu se regăsesc nici în calendar, nici în scrierile bisericești, ci doar în obiceiurile păstrate din vechime.

---

   Frumos este că poporul român are sufletul plin de credință și că păstrează, uneori cu sfințenie, tradițiile moștenite. Dar este datoria noastră să deosebim credința adevărată de teamă, și să știm că Dumnezeu nu lucrează prin spaimă, ci prin iubire. Să-L cinstim pe Sfântul Ilie și pe Sfântul Foca așa cum îi pomenește Biserica – prin rugăciune, milostenie și nădejde – nu prin oprirea de la muncă din frică, ci prin odihna inimii în credință.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇